luni, 15 ianuarie 2018

Un altfel de luceafăr eminescian

Mihai Eminescu
(autor necunoscut)

A fost odată ca-n povesti,
A fost, de-ar mai fi iară ,
Din neamuri tracice, regeşti,
O prea frumoasă ţară.

Şi era una pe pământ
Şi mândră-n toate cele,
Cum e icoana unui sfânt
Şi Luna între stele.

Mă doare-n suflet, când privesc
La tot ce se întamplă,
Şi in mormant mă răsucesc
Şi cuie-mi intră-n tâmplă .

Eu nu mai simt miros de tei
În viata mea postumă,
Nu văd nici vajnici pui de lei,
Doar mucegai şi humă.

Luceferi nu mai strălucesc,
Cand ţara e o rană ,
Copiii mamele-şi bocesc ,
Ca n-au în blide hrană.

Cântat-am graiul românesc,
Această dulce limbă.
Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc,
Prin alte ţări o schimbă .

Degeaba le-am lăsat cu dor
O “Doină”, să tresară !
Trecutul nu e viitor
Şi viaţa li-i amară.

Nici harta nu-i ca-n alte dăţi,
Din Nistru până-n Tisa.
Moldova-i astăzi jumătăţi.
Cât rău făcutu-ni-s-a!

Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie,
Şi m-am rugat de-atâtea ori,
Mai bine să vă fie.

Avut-am piatră la hotar
Şi-n ţara noastră singuri
Cules-am holde din brăzdar.
Acum n-aveţi nici linguri …

O, biet popor român sărac,
Cu-o ţară prea bogată!
Tu vino-i răului de hac
Să nu ţi-o vândă toată!

Şi dă-i afară pe străini
Cu toţi îmburgheziţii,
Să nu-ţi mai fie-n alte mâini
Guverne şi poliţii!

Cu trupe de comedianţi,
Numindu-le partide ,
Sunteţi românii emigranţi
Din Rai în ţări aride.

Pierdut-aţi banii ţării-n vânt
Şi-i goală visteria.
Mai daţi şi ape şi pământ
Şi vindeţi România.

Mihai Viteazu v-a lăsat
O ţară mai rotundă.
Voi azi aţi scos-o la mezat,
Străinii vă inundă.

Aveţi întinsul Bărăgan,
Şi nu aveţi o pâine.
Aveţi şi turme şi ciobani,
Dar duceţi vieţi de câine.

Aveţi bogaţii munţi Carpaţi
Şi dulcea Mioriţă,
Păduri de brazi, ce vă sunt fraţi,
Şi flori în poieniţă.

Aveţi o deltă ca-n poveşti,
Vedeţi să nu v-o fure,
Atâtea ape, atâţia peşti
Şi nu mâncaţi nici mure…

Nici vii pe deal nu mai zăresti,
Livezile se-uscară,
Când mărul Ţarii Româneşti
Se-aduce de afară.

Nu vine Mircea cel Batrân,
Nici Ştefan de la Putna,
Să vi-l alunge pe păgân,
Cand voi lăsat-aţi lupta!

Albastrul cerului senin
Se-ntunecă mai tare
De-atâţia nouri de venin,
De-atâta delăsare.

Nu voi a vă-nvăţa de rău,
Ci-ncerc a vă-nţelege.
De ani şi ani cădeţi în hău,
Nimic nu vă mai merge.

Ruşine să vă fie-n veac,
Că v-aţi trădat străbunii,
De parcă n-aţi fi pui de dac,
Ci rude-aţi fi cu hunii!

Lasaţi pe-ai voştri guvernanţi
Să vă înece-n smoală,
Să fiţi doar simpli figuranţi
În ţara voastră goală…

duminică, 14 ianuarie 2018

Mama - o pildă foarte folositoare pentru suflet

Mama mea avea doar un singur ochi. Şi am urât-o pentru acest lucru, pentru că întotdeauna m-a făcut de rușine.
Pentru a câștiga hrana familiei, lucra ca bucătar la școală. Într-o zi, pe când eram în școala generală, mama mea a venit la mine să mă vadă. Cum a putut ea să-mi facă acest lucru? M-am simțit atât de rușinat…şi m-am prefăcut că nu am văzut-o. Apoi, m-am uitat la ea cu ură și ea a plecat.
A doua zi, colegul meu, Pavel, mi-a spus, plin de repulsie: "Uh, mama ta are decât un ochi…" Am vrut să intru în pământ de ruşine.
Pur şi simplu, o uram pe mama mea şi aş fi vrut să plece undeva departe, numai ca să nu o văd. Într-una din zile, când am întâlnit-o, plin de răutate i-am spus: "Mai bine ai muri decât să mă faci tot timpul de ruşine. Eşti prea urâtă!"
Mama nu mi-a răspuns. Nu m-am gândit la ceea ce am spus, pentru că eram foarte furios. Niciodată nu m-am gândit şi la sentimentele ei. Pur şi simplu nu o vroiam lângă mine.
Timpul a trecut, iar eu eram un elev silitor. După terminarea şcolii generale, m-am mutat în Singapore pentru a studia.
Apoi m-am căsătorit. Aveam casa mea. Aveam copii şi trăiam o viaţă fericită.
Într-o zi, mama mea a venit la mine. Trecuseră atâţia ani de când ea nu mă văzuse, nici măcar nu-şi cunoştea nepoţii. A bătut la uşă, iar când am deschis şi am văzut-o, am țipat la ea: "Ieși afară baborniţă ce eşti! Vrei să-mi sperii copiii?". Cum a putut ea să vină la mine să mă facă de ruşine din nou?
Mama mea însă, a răspuns în linişte: "Îmi pare rău. Se pare că am greşit adresa!". Şi a plecat întristată.
Într-o zi, am primit o scrisoare de la şcoală, precum că se organizează o întâlnire cu foştii absolvenți. Dorind să particip şi eu, i-am spus soției mele că plec într-o călătorie de afaceri. După reuniune, din curiozitate, m-am dus la casa veche. Auzisem că mama a murit, dar eu nu eram trist. Dimpotrivă, m-am bucurat că am scăpat de ea. Vecinii mi-au dat o scrisoare, pe care mama a scris-o înainte de a muri.
"Fiului meu preaiubit,
Întotdeauna am crezut în tine. Îmi pare foarte rău că am venit la Singapore și ţi-am speriat copiii. Am fost atât de bucuroasă când am auzit că vii la întâlnirea foştilor absolvenţi. Dar, nu știam dacă mă mai puteam da jos din pat să te văd.
Îmi pare foarte rău că întotdeauna ţi-a fost rușine cu mine. Ştii, fiul mamei, când erai mic ai avut un accident şi ţi-ai pierdut un ochi în timpul acelui accident. Iar eu, nu am putut suporta să te văd crescând doar cu un singur ochi, aşa că ţi-am dat ochiul meu. Acum sunt atât de mândră de tine, că tu acum vezi prin ochiul meu.
Cu toată dragostea, mama ta!"
Citind aceste emoţionante cuvinte, m-am prăbuşit la pământ. Cât de neînţelept fusesem… Cum am putut să-mi desconsider mama în acest fel? Cum am putut să n-o iubesc şi să n-o respect? Dacă aş fi putut, aş fi dat timpul înapoi, ca să pot fi lângă mama mea măcar o zi. Să-i spun că îmi pare rău…să-i spun că o iubesc!
Dragii mei, bucuraţi-vă dacă mama voastră mai este în viaţă. Nu există mame tinere sau mame bătrâne, mame frumoase sau mame urâte. Există doar mame! Mame care s-au sacrificat să ne crească, să ne educe şi să ne arate calea către Dumnezeu. Nopţile nedormite şi nenumăratele sacrifii, poate şi-au pus amprenta pe chipul ei, însă acest lucru ar trebui să ne determine să o iubim mai mult şi să o preţuim.
Dumnezeu să binecuvânteze toate mamele!

Să-I mulţumeşti lui Dumnezeu, de ai în lume azi o mamă
Şi s-o asculţi acum, cu drag, căci te-a crescut cu griji, cu teamă.

Căci numai mama te-a crescut, din frageda-ţi copilărie,
Şi numai ea ţi-a arătat Cuvântul vieţii, din pruncie.

Ea pentru tine s-a rugat şi zi şi noapte cu plăcere,
Iar dimineaţa s-a sculat pentru-a sluji cu mângâiere.

De-ai fost bolnav, ea te-a-ngrijit, cu dragostea ce-alină dorul
Şi dacă toţi te-au părăsit, doar ea ţi-a fost mângâietorul.

S-o îngrijeşti acum cu drag, dacă mai este în viaţă,
Şi s-o ajuţi chiar fiind pribeag, cu multe greutăţi prin viaţă.

Iar mama de te-a părăsit şi n-ai în lume fericire,
Atunci să-i pui pe-al ei mormânt, buchet de flori, ca amintire

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Veniți Duminica la Dumnezeiasca Liturghie

Iubiţi credincioşi,

De foarte multe ori vine câte un credincios la mine şi îmi spune:

„Părinte, ce pot face că nu-mi merge bine deloc, cred că am făcături?“.

Şi atunci eu îl întreb:

„Ca să lămurim această problemă a făcăturilor, spuneţi-mi mai întâi dacă mergeţi în fiecare duminică la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie“.

„Nu, părinte, de ce să mint, că m-ar bate Dumnezeu!“

„Dar  posturile de miercuri şi vineri la ţineţi?“

„Câteodată, foarte rar, doar vinerea.”

„Dar v-aţi spovedit şi v-aţi împărtăşit cel puţin de patru ori pe an, în cele patru posturi mari?“

„Nu, părinte, asta chiar n-am făcut-o din copilărie“.

„Vă rugaţi şi dumneavoastră dimineaţa, la prânz şi seara, când vă aşezaţi şi când vă sculaţi de la masă?“

„O, nu părinte, păi lucrul ăsta nici măcar n-am ştiut că trebuie făcut“.

„V-aţi făcut sfeştenie la casa unde locuiţi măcar o dată pe an?“

„N-am făcut-o niciodată“.

„Aveţi candelă în casă?

„Nu, n-avem candelă“.

„Dar icoane aveţi pe pereţii camerelor unde locuiţi?“

„Nu avem pe pereţi, avem numai din acelea mici, pe care le ţinem în portofel să ne meargă bine“.

Şi atunci i-am spus:

„Iată că nu ai făcături, ci ai puţinătate de credinţă, adică dumneata eşti creştin ortodox doar prin Taina Sfântului Botez, în rest, te comporţi ca şi un păgân care nu vine duminica la Sfânta Biserică, pentru că, de fapt el, nici nu crede în Iisus Hristos“.

Şi, ca să fiu mai clar, iată ce ne îndemnă Sfântul Ioan Gură de Aur:

„Rămâi în Sfânta Biserică Ortodoxă şi nu vei fi trădat de Biserică; iar de fugi din Biserică, nu este vinovată Biserica. Că de vei fi înăuntrul Bisericii, nu intră lupul; iar de vei ieşi afară te va pierde fiara. Nu este de vină stâna la aceasta, ci nerăbdarea şi necredinţa ta; că nimic nu este mai tare decât Biserica. Nădejdea ta să fie Biserica: mânturiea ta să fie Biserica; scăparea ta să fie Biserica, căci este mai înaltă decât cerurile şi mai desfătată decât pământul şi niciodată nu îmbătrâneşte, ci întotdeauna înfloreşte“.

Iată ce se spune într-una din Sfintele Evanghelii: „Atunci, intrând în corabie, Iisus a trecut înapoi şi a venit în cetatea Sa“ (Matei 9:1). Intrând în corabie… Iată şi viaţa noastră – nu este altceva decât o mare,nestatornică, furtunoasă! Nu în zadar se spune într-o cântarebisericească: „Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive!“ (irmosul glasului 6, cântarea a 6-a). Mareapreînchipuie viaţa noastră, iar corabia este simbolul Sfintei BisericiOrtodoxe cu crucea pe catarg şi cu Mântuitorul Iisus Hristos la cârmasufletelor noastre.

Porunca a patra

Moise a primit pe muntele Sinai Tablele legii, adică cele zece porunci dumnezeieşti. Porunca a patra din Decalog spune aşa: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei (duminica, ziua Domnului), ca s-o sfinteşti“…. Aşadar, această poruncă ne cere ca în fiecare săptămâână să păstrăm o zi de odihnă închinată cinstirii lui Dumnezeu. A sfinţi ziua de odihna stă în puterea noastră, a fiecăruia, care doreşte să trăiască cu Dumnezeu. Dacă cineva ne-ar întreba: „de când se ţine duminica drept zi de sărbătoare?“, noi ar trebui să-i răspundem aşa: „Creştinii au ţinut duminica drept zi de rugăciune şi de odihnă, chiar de la Învierea Domnului. Iată cum citim în Sfânta Scriptură: „Iar în ziua cea dintâi a săptămânii (duminica), când noi – adică ucenicii – ne-am adunat să frângem pâinea, Pavel, care avea să plece a doua zi, a stat cu ei de vorbă şi şi-a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii“ (FapteleApostolilor 20:7). „Să frângem pâinea“, înseamnă că ucenicii se adunausă săvârşească în fapt Sfânta Liturghie şi să se împărtăşească, în zilele deduminică.

Unde este adevărul, la adeventişti sau la ortodocşi? Care este ziua de sărbătoare şi odihnă: sabatul sau duminica?

Duminica este ziua cinstită de creştini. Este o mare diferenţă între serbarea duminicii – proprie creştinilor – şi odihna sabatului – proprie evreilor. Trebuie să ştim clar că: vinerea este ziua de odihnă a musulmanilor, SÂMBǍTA ESTE ZIUA DE ODIHNǍ A EVREILOR, Duminica – ziua de odihnă şi sărbătoare a creştinilor. Punem o întrebare simplă şi clară: adventiştii din ţara noastră de ce ţin sabatul??? Sunt evrei sau sunt creştini??? Dacă sunt creştini atunci să ţină duminica !!! Adventiştii au început să ţină sabatul după 1846, când „profeteasa“ Hellen White susţine că a primit un mesaj de la Dumnezeu prin care-i poruncea (?!?) să restituie „adevărata zi de odihnă“ adică Sabatul. Trebuie menţionat că până în 1846 adventiştii au serbat, ca toţi creştinii, ziua de duminică.

Şi atunci, ce i-a determinat oare pe adventişti să revină la Sabat? Hellen White este cea care i-a convins pe adepţi să ţină Sabatul motivând că Hristos, care a venit „în duh“ în 1844, nu a venit în trup pentru că nu este ţinută adevărata zi de odihnă (?!?). După aşa-zisa „revelaţie“ a Hellenei White, o parte din adventişti părăsesc cultul şi formează grupul adventiştilor reformişti. Adepţii care au acceptat revenirea la Sabat s-a numit „adventişti de ziua a şaptea“ (A.Z.Ş.) sau adventişti sabatişti.

Dovezi bilice ale consacrării duminicii ca zi de sărbătoare

1. Dumnezeu-Tatăl a creat lumea şi prima zi a creaţiei este duminica (Facerea 1:1-5).

2. Dumnezeu-Fiul a înviat a treia zi din morţi tot duminica (Matei 28:1).

3. Dumnezeu-Duhul Sfânt s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli la Rusalii tot duminica (Fapte 2:1 4).

Privind cu atenţie cele trei puncte de mai sus despre lucrarea Sfintei Treimi, observăm cu uşurinţă că Duminica e zi de bucurie în care prăznuim:

► ZIDIREA LUMII de către Dumnezeu-Tatăl;

► RǍSCUMPǍRAREA ei prin Dumnezeu-Fiul;

► SFINŢIREA LUMII prin Dumnezeu-Duhul Sfânt.

DUMINICA A SǍVÂRŞIT HRISTOS LUCRǍRILE SALE MÂNTUITOARE:

◙ Duminica – Mântuitorul investeşte pe Sfinţii Apostoli, prin viu grai şi prin pogorârea Sfântului Duh asupra lor, cu harul apostolesc, preoţesc şi al duhovniciei (Ioan 20:21-23).

◙ Duminica – se arată lui Luca şi lui Cleopa, săvârşind prima Euharistie în ziua Învieri în faţa lor şi îi împărtăşeşte în Emaus (Luca 24:13-31).

◙ Duminica – se arată celor şapte apostoli la Marea Tiberiadei (Ioan 21:1-22).

◙ Duminica – se arată lui Iacov, tuturor apostolilor şi „la cei peste cinci sute de fraţi“(1Corinteni 15:5-7).

◙ Duminica – s-a arătat Sfântului Apostol Toma (Ioan 20:24-29).

◙ Duminica – s-a făcut cea mai mare descoperire a lucrurilor care sunt în cer şi care au să vină, în vremea Sfântului Apostol Ioan (Apocalipsa 1:10).

◙ Duminica – Sfinţii Apostoli săvârşeau Sfânta Liturghie (Fapte 20:6-7; 1Corinteni 16:1-2).

Sfântul Apostol Pavel  le-a grăit evreilor din vremea sa despre „Noua zi de odihnă“, lucru care desigur este valabil şi pentru noi, cei deastăzi: „Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă. Drept aceea s-a lăsat altă zi de odihnă poporului lui Dumnezeu (Evrei 4:8-9). Se poate vedea foarte clar, că sâmbăta a existat ca zi de odihnă pentru evrei, dar poporului lui Dumnezeu (creştinilor) i s-a lăsat altă zi de odihnă: duminica.

autor Preot Ioan

Icoana Maicii Domnului

Icoana Maicii Domnului