marți, 23 aprilie 2019

Sfântul Ioan Gură de Aur - Opere care nu se găsesc de cumpărat

    Editura Patriarhiei, Editura Sophia și alte edituri au publicat sau reeditat marea majoritate a cărților Sfântului Ioan Gură de Aur, restul circulă în format pdf, scanate de creștini binevoitori. Ca și Colecția Părinți și Scriitori Bisericești, am căutat să vă pun la dispoziție o variantă bună de printat.

Mai jos sunt titlurile cu linkurile pentru descărcare.


    

1. Comentariile sau Explicarea Epistolelor către Tit și Filimon, Apa Vieții, 2019

2. Comentariile sau Explicarea Epistolei către Galateni, Tipografia Dacia, Iași, 1901

3. Comentariile sau Explicarea Epistolelor Pastorale: I și II TimoteiAtelierele Grafice SOTEC, București, 1911 

4. Comentariile sau Explicarea Epistolei către FilipeniAtelierele Grafice SOTEC, București, 1903

5. Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1923

6. Comentariile sau Explicarea Epistolei către EfeseniTipografia Dacia, Iași, 1901

7. Comentariile sau Explicarea Epistolelor către Coloseni și I și II TesaloniceniAtelierele Grafice SOTEC, București, 1905

8. Cele dintâi omilii la Facere, Sophia 2004, refăcut Apa Vieții, 2012

joi, 18 aprilie 2019

Biblia sau Sfânta Scriptură - Traduceri în limba română

Iubiți frați și surori în Domnul,

    Vă pun la dispoziție două mari ediții/traduceri ale Sfintelor Scripturi: prima ediție a Bibliei românești din 1688, ediția tipărită la comemorarea a 300 de ani de la apariție, transliterată din alfabetul chirilic în cel latin, pe care o puteți descărca aici și Biblia Sinodală din 1914, ultima ediție care a folosit Septuaginta ca sursă pentru cărțile Vechiului Testament, următoarele traduceri folosind Vechiul Testament, ediția masoretică. Biblia din 1914 a fost scanată și tipărită în 2008 de Editura AMD, București (stiliști, însă au tipărit scanarea, modificând doar imaginile și adăugând prima pagină și un cuvânt înainte pe care le-am scos, după ce am verificat cu un exemplar original din 1914 pentru veridicitatea ediției) și o puteți descărca de aici.


    În cele ce urmează, vă las să lecturați un articol preluat de pe RoBiblia, cu toate edițiile Bibliei, apărute în limba română. Cele subliniate de mine sunt bune de citit, restul au o traducere îndoielnică sau rătăcitoare. 

 Traduceri ale Bibliei in limba română

 Scrierea in limba română inainte de 1858, adica pana la domnitorul Alexandru I. Cuza, era cu caractere chirilice. Asadar, si traducerile Bibliei pana la acea data au fost cu litere chirilice. Dupa anul 1858, Biblia a fost tiparita cu alfabetul latin.

1.Cea mai veche carte scrisa gasita pe teritoriul Romaniei si pastrata pana in zilele noastre este "Evanghelistul" slavon al lui Nicodim.

2.Traducerile cele mai vechi, roade ale unor osteneli anonime - este nominalizat, aici, de catre Nicolae Iorga, preotul Constantin, de loc din Roman, la 1438 - constituie corpusul unor texte din secolele XV-XVI. Regasim, intre ele, fragmente din Faptele Apostolilor, din Epistole si, evident, Psaltirea (Codicele Voronetean, Psaltirea Scheiana, Psaltirea Hurmuzaki, Psaltirea Voroneteana).

3. Evangheliarul Slavo – Român 1551-1553, imprimat la Sibiu de Filip Moldoveanu, este cel mai vechi text tiparit al Noului Testament in limba romana, aflat astazi la Sant Petersburg. Traducerea din greaca a lui Coresi, un diacon din Targoviste, care avea o tipografie la Brasov. El a tradus si a tiparit Evangheliile Noului Testament. Traducerea lui a fost numita Evangheliarul, si aceasta a fost a doua carte tiparita in limba romana. Este important de observat ca el a folosit un manuscris husit, din cele folosite in Moldova si Maramuresul brazdate de ideile Reformei.

4.Prima tiparitura romaneasca a fost Catehism (Lutheran), care a vazut lumina tiparului probabil in 1544 la Sibiu, prin contributia nemijlocita a lui Filip Moldoveanu, iar in 1559 Coresi a tiparit un alt Catehism (Lutheran) la Brasov. Evangheliarul a fost una din cele mai importante lucrari ale lui Coresi. Unii dintre istoricii de mai tarziu explica zelul sau pentru Evangheliar prin faptul ca acesta ar fi fost o lucrare pentru introducerea protestantismului (luteranismul si calvinismul) intre romani.

5.Evangheliarul din vremea lui Neagoe Basarab, tiparit, dupa unii istorici, prin 1512, din care au ramas doar cateva exemplare. Se stie ca acest Evangheliar a servit ca model pentru Evangheliarul sarbesc. Daca acest Evangheliar a fost tiparit cu adevarat in 1512, atunci acesta este primul, si nu cel al lui Coresi.

6.Faptele apostolilor, traduse tot de Coresi din greaca, au fost tiparite la Brasov, probabil in anul 1563. Ch. Cretu, care a descris lucrarea aceasta in 1885, a dat ca data anul 1570, iar I. Bianu a plasat-o in anul 1563. Un exemplar din traducerea aceasta este in pastrare la Muzeul National de Antichitati din Bucuresti.

7.Psaltirea, o traducerea tot a lui Coresi, tiparita in 1570 tot la Brasov. Un exemplar s-a pastrat la Biblioteca Academiei din Bucuresti.

8.Psaltirea bigota, slavona si romana. A fost facuta tot de Coresi si tiparita la Brasov in 1577. Din ea exista doua exemplare, unul la Muzeul National de Antichitati, si altul la Biblioteca Academiei Romane din Bucuresti.

9.Geneza si Exodul. Tiparirea a fost facuta de Serban, fiul lui Coresi, ajutat de studentul Marian si tiparita la Orastie prin 1582 (de aceea lucrarea este cunoscuta sub denumirea de "Palia de la Orastie"). Traducerea a facut parte probabil dintr-un plan al traducerii intregului Vechi Testament, fiind opera unor carturari banateni si ardeleni (Efrem Zakan, Stefan Herce, Moise Pestitel si Archirie), care se folosesc inclusiv de versiunea maghiara a lui Heltai Gáspár (Cluj, 1551), pe langa Septuaginta, Vulgata si un text ebraic incert.

10.Noul Testament 1648 de la Balgrad (Alba Iulia),  a fost tradus in intregime in limba romana de calugarul Silvestru, iar dupa moartea lui a fost completat de altii. Traducerea are o dedicatie facuta domnitorului George Rakoczy, de arhiepiscopul Stefan - primul conducator de etnie romana a bisericii reformate (calvine) romanesti din Transilvania. A fost tiparit in 1648 la Balgrad (Alba Iulia). Se pastreaza la Biblioteca Academiei Romane din Bucuresti.

11.In secolul al XVII-lea, Alba Iulia devine un adevarat centru tipografic unde se imprima carti de cult in slavona mai intai, iar ulterior in limba romana. Aici va apare o Psaltire (1651), tradusa direct din ebraica, precedata insa de prima versiune romaneasca integrala a Noului Testament (1648), considerata unanim de catre specialisti drept "una dintre pietrele fundamentale pe care s-a cladit, in secolele urmatoare, limba romana literara".

12.Concomitent, in Moldova si in Muntenia sunt publicate si raspandite pe arii foarte extinse traduceri de mare valoare, cum ar fi: Evanghelia Invatatoare (1642), Psaltirea in Versuri, 1673, publicata la Uniev in Galitia, prima opera poetica de mari dimensiuni din cultura romana, si Psaltirea de-nteles ale lui Dosoftei, iar vrednicul spatar Nicolae Milescu se ostenea cu talmacirea Vechiul Testament (1667).

13."Cartea de cantece" a lui Gaspar Heltai, 1571-1575 a fost prima lucrare imprimata in limba romana, cu caractere latine - de mare folos pentru planul misionar de reformare a Bisericii romanesti din Transilvania.

14.Evangheliile, tiparite de Teodosie, mitropolitul Valahiei in 1682 la Bucuresti, cu o dedicatie printului Tarii Romanesti, Ioan Serban Cantacuzino.

15.Faptele si Epistolele, tiparite tot de Teodosie in 1683, la Bucuresti. Dedicatia este tot pentru Serban Cantacuzino.

16. Sfânta Scriptură de la Bucuresti - 1688.

Tipărirea Bibliei de la Bucureşti s-a realizat în timpul domnitorilor Şerban Cantacuzino (1678-1688) şi Constantin Brâncoveanu (1688-1714), ambii iubitori de credinţă şi cultură. Pregătirile pentru editare au început în jurul anului 1682, cu strângerea materialelor necesare şi alcătuirea grupului de cărturari însărcinaţi cu această lucrare, dintre care amintim pe arhiepiscopul Ghermano de Nisa (directorul Academiei Greceşti din Constantinopol), Sevastos Kymenites (directorul Şcolii Greceşti din Bucureşti) şi fraţii Radu şi Şerban Greceanu. Corectura textului a fost încredinţată fostului episcop de Huşi, Mitrofan. Tipărirea s-a început la 5 noiembrie 1687 şi s-a încheiat la 10 noiembrie 1688.

Biblia de la Bucureşti reprezintă o operă de mari proporţii pentru vremea în care a fost tipărită: are 944 de pagini, format mare. Textul este imprimat cu litere mici, chirilice, dispus pe două coloane, cu excepţia celor două prefeţe unde există o singură coloană. Scrierea folosind caractere chirilice era un lucru obişnuit pentru acea vreme; ea se va menţine până în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, când va fi înlocuită cu alfabetul latin.

Pagina de titlu oferă informaţii referitoare la cei care au contribuit la apariţia lucrării, dar şi la scopul pentru care s-a tipărit: „Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură ale cei vechi şi ale cei noao leage toate care s-au tălmăcit dupre limba elinască spre înţeleagerea limbii rumâneşti, cu porunca prebunului creştin şi luminatului domn Ioan Şărban Cantacozino Basarabă Voievod şi cu îndemnarea dumnealui Costandin Brâncoveanul, marele logofăt nepot de sor al Măriei Sale, carele, după prestăvirea acestui mai suspomenit domnu, Putearnicul Dumnezău, den aleagerea a toatei Ţări Rumâneşti, pre dumnealui l-au coronat cu domnia şi stăpânirea a toată Ţara Ungrovlahiei. Şi întru zilele Măriei Sale s-au săvârşit acest Dumnezăiesc lucru. Carele şi toată cheltuiala cea de săvârşit o au rădicat. Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureştilor în vremea păstoriei Preasfinţitului părinte Chir Theodosie mitropolitul ţării şi exarhu laturilor şi pentru cea de obşte priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la facerea lumii, 7197, iară de la spăsenia lumii, 1688, în luna lui noiembri în 10 zile“. Pe versoul paginii de titlu este stema lui Şerban Cantacuzino, însoţită de opt stihuri dedicate domnitorului de către logofătul Radu Greceanu.

Biblia de la Bucureşti a devenit punct de referinţă pentru toate traducerile textului Sfintei Scripturi care i-au urmat: Biblia de la Blaj (1795), Biblia de la Petersburg (1819), Biblia de la Buzău (1854-1856), Biblia de la Sibiu (1856-1858) etc.

Biblia din 1688 conţine, în afara cărţilor canonice, şi o carte apocrifă: „A lui Iosip la Macavei carte, adecă despre singurul ţiitoriul gând“. Este vorba de lucrarea „Despre raţiunea dominantă“ atribuită lui Iosif Falviu, tradusă în româneşte de Nicolae Milescu. Aceasta este prima lucrare de filozofie tradusă în limba română.

Importanţa Bibliei de la 1688, dincolo de aceea esenţială de a pune la dispoziţia românilor textul integral al Sfintei Scripturi, constă şi în faptul că, circulând în toate provinciile româneşti, a contribuit la formarea limbii literare şi, totodată, la menţinerea unităţii de limbă.

La împlinirea a 300 de ani de la apariţie, Biblia lui Şerban a fost retipărită, ca ediţie jubiliară, în facsimil şi transcriere la Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Iniţiativa a aparţinut patriarhului Iustin Moisescu (1977-1986) şi a fost dusă la bun sfârşit de patriarhul Teoctist (1986-2007). Comisia de specialişti căreia i s-a încredinţat această lucrare a fost coordonată de acad. Ioan C. Chiţimia († 1989). Ediţia jubiliară a fost lansată atât la Bucureşti, cât şi la Geneva, Viena şi Tesalonic.


Cu prilejul apariţei ediţiei jubiliare, patriarhul Teoctist sublinia în Prefaţa lucrării: „anul 1988 este pentru ierarhii, slujitorii şi dreptmăritorii creştini, de pe toate plaiurile româneşti, prilej de omagiere a tuturor celor ce au contribuit la apariţia Bibliei de la Bucureşti. Şi cel mai ales omagiu pe care îl putem aduce acestor vrednici înaintaşi este reeditarea ştiinţifică a acestei Biblii, oferind cititorilor de azi textul de la 1688 - în facsimil -, precum şi transcrierea acestuia în alfabet latin, pentru ca astfel să se poată constata caracterul ei de document de consolidare a limbii româneşti, şi, totodată, pentru ca acesta - textul de la 1688 - să poată fi pus la îndemâna cercetătorilor, spre a-l studia sub felurite aspecte. Reeditarea de acum a Bibliei de la Bu-cureşti este un act de restituire integrală a unui document al dăinuirii şi îndreptăţirii noastre istorice, către urmaşii legitimi ai înaintaşilor care i-au asigurat o intrare triumfală în istoria culturii noastre naţionale“. O nouă ediţie a văzut lumina tiparului în 1997.

17.Noul Testament tiparit de Antim Ivireanu, episcop, apoi mitropolit. A fost tiparit la Bucuresti in 1703. (Din acesta au mai fost tiparite editii la Bucuresti, in 1723, 1742, 1750, 1760, 1775; la Ramnic in 1784; la Iasi, in 1762, 1794; la Blaj, in 1765, 1776. Tot din Noul Testament au fost tiparite Faptele si Epistolele separat, la Bucuresti, in 1743, 1764, 1774, 1784; la Iasi, in 1756, 1791; la Blaj, in 1767.).

18.1690-1713, "Psaltichia" lui Filothei, de mare importanta practica, datorita traducerii textului slavon in romaneste ,in paralel cu sincronizarea notatiei muzicale bizantine.

19.Sfintele Scripturi, traducere noua de Samuil Micu Klein la Blaj, in 1795 (cunoscuta si ca "Biblia de la Blaj"). Au fost introduse titlurile pe actiuni, o adresa catre cititori, o introducere si o erata. Editia aceasta are adaugate si cartile apocrife. (Din aceasta lucrare au mai aparut intre 1795 si 1817 urmatoarele editii: Evangheliile, tiparite la Budapesta in 1799 si 1812; la Blaj, in 1816. Faptele si Epistolele, la Blaj, in 1802. Psaltirea, la Bucuresti, in 1796; la Moviloau in 1796; la Sibiu, in 1799, 1801, 1804,1805, 1811; la Iasi, in 1802; la Brasov, in 1807, 1810, 1812; la Budapesta, in 1808; la Blaj, in 1809.).

20.Noul Testament tiparit la St. Petersburg, in Rusia, in anul 1817, apoi intreaga Biblie, la 1819 - o reeditare a textelor lui Samuil Micu Klain. A fost tiparita in 500 de exemplare si stim ca a costat 300 de lire sterline - ambele tiparite cu sprijinul ortodocsilor rusi (Societatea Biblica Rusa s-a fondat la 1812 la Petersburg - patronand multe alte editii ale textelor sfinte in limba romana.

21.1818 - "Noul Testament" iar la 1821 "Evanghelia", la Manastirea Neamtului, ambele cu sprijinul Mitropolitului Veniamin Costachi, care a infiintat aici o tipografie.

22.In 1824 Veniamin Costache a tiparit la Iasi o editie a acestui Nou Testament in trei volume.

23.Evangheliile au aparut la Buzau in 1834, in 6000 de exemplare cu copertile frumos ornamentate. Nu ni se indica traducatorul.

24.Sfanta Scriptura de la Buzau (1854-1856), unde episcopul Filohei revizuieste textul Bibliei lui Samuil Micu si al Bibliei de la Bucuresti, in cinci volume.

25.Noul Testament tiparit la Smirna intr-o tipografie a unei misiuni americane in 5000 de exemplare. Ni se indica doar faptul ca a fost tiparit la dorinta episcopilor din Valahia, in anul 1838, dupa un exemplar dat de catre acestia. A fost reluata in trei editii la Iasi si doua la Bucuresti.

26.Vechiul Testament tiparit tot la Smirna de un preot cu numele de Ioan, in 1839.

27.Noul Testament tiparit tot la Smirna, in 1846, si aceeasi traducere a fost tiparita la Iasi in 1847, in 1854 si in 1857, iar la Bucuresti in 1859 si 1863.

28.Sfanta Scriptura tiparita la Sibiu (1856-1858), tiparita cu litere mari, avea 920 de pagini si a aparut sub purtarea de grija a lui Andrei Saguna, unde se tine seama de Septuaginta, de Noul Testament de la Balgrad si de Biblia de la Bucuresti, cuprinde 100 de ilustratii si, pe deasupra, este difuzat la un pret foarte accesibil.

29.In 1859 apar la Paris primele cinci carti biblice, in versiunea lui Ion Heliade Radulescu, cu ilustratii pioase, notite istorice, filozofice, politice, literare si, fapt cu totul deosebit, imprimate cu litere latine.

30.Noul Testament, editia a VI-a (dupa traducerea tiparita la Smirna, in 1838), tiparit la Bucuresti, in 1859, in 5000 de exemplare.

31.Geneza, tiparita la Bucuresti, in 1859, o noua traducere de Constantin Aristia. Tirajul a fost de o mie de exemplare. A folosit pentru prima data caracterele latine, toate celelalte editii folosind literele chirilice.

32."Biblia Sacra si Psalmii". Aceasta a fost facuta dupa textul din ultima editie elenica, recorectata cu privire la unii termeni ebraici arhetipi si tradusa de Constantin Aristia la Bucuresti in 1859, cu caractere latine.

33."Isaia", intr-o traducere speciala al lui C. Aristia, a aparut la Bucuresti, in 1860. Tirajul a fost foarte restrans, doar pentru un anumit numar de etimologi.

34.Noul Testament, editia a saptea, dupa textul Noului Testament tiparit la Smirna. A fost o editie tiparita in 1863, la Bucuresti, cu litere romanesti, cu textul aranjat pe paragrafe.

35.Psalmii, tradusi intocmai dupa textul original, lucrare tiparita in 1863 la Bucuresti. Traducerea a fost facuta de Keler, un evreu crestin, angajat de Societatea Biblica pentru Britania si strainatate, si de Stefanides, un grec romanizat. Lucrarea avea 253 de pagini.

36.Psaltirea, tiparita tot la Bucuresti si tot in 1863. Stim ca formatul era de 18x11.5. (Nu cunoastem cine a fost traducatorul).

37.Psaltirea. O traducere a lui Ierome din Iasi, un profesor la Seminarul Teologic Ortodox, tiparita la Bucuresti, in 1866, in formatul de 15,5x11 cm. Avea pe paragrafe insemnari marginale.

38.Noul Testament. A fost tiparit la Bucuresti, in 1867, de Societatea Biblica pentru Britania si strainatate. Formatul era de 15,5x11 cm.

39.Cartea Psalmilor. O traducere dupa textul original, a fost o noua editie revizuita de William Mayer din Iasi. A fost tiparita la Iasi in 1867, tot in formatul de 15,5x11 cm si avea 157 de pagini.

40.Cartea Psalmilor. O noua editie intr-un format mai mic, 12x8 cm, a aparut in 1868, cu textul aranjat pe doua coloane. Se pare ca aceasta editie este prima pe doua coloane.

41."Evanghelia Populara sau Sacra Scriptura a Noului Testament", tradusa dupa originalul grecesc si insotita de "Argumente si reflexiuni morale", de Ghenadie, episcopul de Arges. A fost tiparita in 1868 la Bucuresti. Formatul de 19,5x12,5 cm. In editia aceasta, dupa fiecare capitol se afla notitele.

42.Sfanta Scriptura a Vechiului Testament. O traducere, inceputa de N. Balasescu, un profesor de la Bucuresti, care a reusit sa traduca dupa un text grecesc. De la Geneza la 2 Samuel traducerea a fost facuta de Ierome, dupa textul ebraic. Plangerile lui Ieremia si Ieremia au fost traduse de Ghenadie. Toate celelalte carti au fost traduse de F. Dubau si C. Erbiceanu, dupa textele grecesti si latinesti. Cartile de la 1Samuel la Maleahi au fost revizuite de catre W. Mayer. Toata ortografia s-a bazat pe principiile lui N. Balasescu. Lucrarea a fost tiparita in trei volume: primul, terminat in 1865, Geneza - Rut, in 417 pagini; volumul II, terminat in 1867, 1Samuel - Psalmii, in 534 pagini; volumul III, terminat in 1869, Proverbe - Maleahi in 434 pagini.

43.Noul Testament, o editie revizuita de W. Mayer si tiparita dupa normele noi din gramatica. A fost tiparit la Iasi in 1871 si avea un format mare, 21x14,5 cm. Lucrarea de tiparire a fost facuta de Societatea Biblica Britanica si pentru Strainatate.

44.Sfanta Scriptura, editie noua, revazuta dupa textele originale, pregatita de W. Mayer, iar sectiunea Geneza - Rut a lucrat-o impreuna cu Vasile Palade, un profesor de la Iasi. Editia aceasta a fost fara cartile apocrife, cu textul pe doua coloane.

45.Sfanta Scriptura de la Budapesta (1873) apare sub auspiciile Societatii Biblice Britanice, fiind prima editie inzestrata cu harti.

46.Sfanta Scriptura, tiparita la Iasi de o echipa de teologi romani, in 1874, fara cartile apocrife, cu textul tot pe doua coloane, cu titluri ale textului, si cu referinte la subsolul paginii.

47.Sfanta Scriptura, tiparita la Iasi, in 1874, dar fara referintele de la subsolul paginii. Editia aceasta avea 916 pagini cu un format de 27x19 cm. Editia aceasta a fost cunoscuta ca Biblia de Iasi, sau traducerea Nitulescu, si a fost folosita de crestinii baptisti pana in 1923. Credem ca a fost cea mai raspandita editie de Biblie romaneasca. Lucrarea a fost intreprinsa de Societatea Biblica Britanica, si este prima editie care are titluri pe sectiuni. Traducerea era aceea din Biblia de la Iasi din 1874.

48.Psaltirea, tiparita la Viena in 1875 de Societatea Biblica Britanica.

49.Noul Testament. A fost tiparit la Bucuresti in 1875, dupa textul celui tiparit la Viena in acelasi an. (Alte editii au fost tiparite cu acelasi text in 1897 si in 1905). Parti ale Noului Testament: Evanghelia lui Matei a aparut in 1903, Evanghelia lui Marcu in 1902, Evanghelia lui Ioan in 1904 si 1906.

50.Psaltirea. O retiparire a Psaltirii publicata in romaneste in 1577 de diaconul Coresi. Lucrarea a fost reprodusa si avea si un studio bibliografic si un glosar comparativ facut de Bogdan Petriceicu-Hasdeu. Editura a fost a Academiei Romane.

51.Tomul I. Aceasta Psaltire fost tiparita in 1881, la Bucuresti. Textul avea si Psalmul 151, urmat de cateva poeme. (Titlurile si Prefata au fost datate: Bucuresti 26 dec. 1880, urmand ortografia din cartea "Cuvinte din batrani").

52.Cartea Psalmilor. O editie tiparita la Bucuresti, in 1881, dupa textul editiei de la Viena. Avea 103 pagini, format 12,5x7,5 cm.

53.Noul Testament. A fost tiparit cu aprobarea si binecuvantarea Sfantului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Romane, la Bucuresti, in 1887. In "Cuvant inainte" se spune: "Intru marirea lui Dumnezeu, celui in treime laudat si in zilele Maiestatii Sale iubitorului de Cristos regelui Romaniei, Carol I, sub Arhipastoria I.P.S. Arhiepiscop si Mitropolit al Ungro - Vlahiei, primat al Romaniei si Presedintele S-lui, D.D. Calinic Miclescu".

54.Noul Testament. A fost tiparit in acelasi an, 1887, dar intr-un format diferit. Lucrarea de tiparire a fost facuta tot la Bucuresti.

55.Psaltirea in versuri de Dosoftei, mitropolitul Moldovei 1671-1686), tiparita la Bucuresti, in 1887. Aceasta psaltire a fost publicata dupa manuscrisul original si dupa editia din 1673, sub ingrijirea profesorului I. Bianu, in editura Academiei Romane. Toti Psalmii erau verificati in versul metric, iar Psalmul 151 a fost redat in proza.

56.Psaltirea Scheiana. Tiparita la Bucuresti, in 1889, dupa manuscrisul din 1482, sub ingrijirea profesorului I. Bianu, bibliotecarul Academiei Romane. (Numele de Scheiana i s-a dat fiindca a fost gasita in Biblioteca din Scheii Brasovului.) Lucrarea aceasta a fost tiparita pe o pagina cu litere chirilice, iar pe pagina opusa cu litere romanesti. Toata lucrarea cuprinde 530 de pagini.

57.Tetravanghelul Diaconului Corsei. Lucrarea a fost retiparita la Bucuresti, in 1889, dupa editia prima din 1560-1561, sub ingrijirea arhiereului Gherasim Timus Pitesteanul, cu o prefata de C. Erbiceanu. Lucrarea avea 232 de pagini. Textul nu era impartit pe capitole si versete.

58.Cele Patru Evanghelii, Matei, Marcu, Luca, Ioan, pentru uzul scolilor primare urbane si rurale de ambele sexe. Pe coperta a doua se arata: "Editia conforma textului aprobat de Sfantul Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Romane". Lucrarea a fost tiparita la Bucuresti, in anul 1893, pe doua coloane.

59.Sfanta Evanghelie tradusa din limba originala, greaca, de dr. N. Nitulescu. Tiparirea s-a facut la Bucuresti, in 1895, de catre Societatea Biblica Britanica. Lucrarea avea numai cele patru Evanghelii, si avea 185 pagini, dispuse pe doua coloane.

60.Noul Testament. In intregime revizuit de N. Nitulescu, tiparit de Societatea Biblica Britanica la Bucuresti, in 1898. Traducerea aceasta a avut cea mai mare raspandire pana in 1923.

61.Cartea Psalmilor. O noua traducere dupa textul original. Nu cunoastem numele traducatorului care a facut-o dupa textul ebraic. Lucrarea avea 133 de pagini, pe doua coloane, si a fost tiparita de Societatea Biblica Britanica. Formatul a fost de 17,5x12,5 cm.

62.Sfanta Scriptura, cu titluri, textul pe doua coloane si fara cartile apocrife. A fost tiparita la Bucuresti, in 1908. Dupa text erau cateva harti biblice. Lucrarea a fost facuta de Societatea Biblica Britanica. Traducerea a fost identica cu aceea de Iasi. Formatul era de 21,5 x 14 cm.

63.Sfanta Evanghelie scrisa de St. Matei. Lucrarea avea 78 de pagini, pe doua coloane, cu titluri, si impartita pe capitole si pe versete. (In anul 1910, au aparut editii uniforme din Marcu pe 78 de pagini, din Luca pe 85 pagini si din Ioan pe 64 pagini.) Si aceasta lucrare este opera Societatii Biblice Britanice.

64.1913 - Noul Testament - editie sinodala.

65. Prima Biblie Sinodala (1914), bazata pe texte deja existente, prezinta variante destul de nefericite pentru cartile poetice, mai ales.

66.1920 - Noul Testament, traducere noua, facuta de tanarul ieromonah Dumitru Cornilescu in perioada 1916-1920 la Stancesti - Botosani, la conacul printesei Ralu Callimachi, dupa izvoare grecesti si cele mai bune traduceri moderne contemporane franceze, germane, engleze, etc.

67. Sfanta Scriptura, intr-o traducere noua, moderna, facuta de Dumitru Cornilescu, tiparita la Bucuresti, in 1921. Dupa ce s-a constatat tot mai mult ca Biblia de Iasi din 1874 a ramas in urma cu expresivitatea limbii romane, printesa Calimachi l-a angajat pe Dumitru Cornilescu, un tanar teolog ce abia a terminat studiile la Facultatea de Teologie din Bucuresti, ca sa faca o noua traducere in limbajul romanesc la zi. Traducerea a fost terminata, si in 1921 ea a vazut lumina tiparului, fiind suportata de Societatea Biblica Britanica. Traducerea aceasta a fost adoptata de toate confesiunile evanghelice si este folosita si astazi. Textul din traducerea aceasta a fost tiparit in nenumarate editii, fie ca Biblie intreaga, fie in parti, adica separate Noul Testament sau Psalmi etc. Limba traducerii a fost si este cea literara, astfel ca poate fi inca folosita.

68.1924 - apare la Neamt prima editie a Evangheliilor, in traducerea noua a lui Nicodim Munteanu, viitorul Mitropolit al Moldovei si Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, protectorul lui Cornilescu ce s-a dezis de opera "prea revolutionara" a studentului sau.

69.Biblia Cornilescu - 1925, editie cu trimiteri, este Biblia standard folosita si astazi de evangheliștii din Romania.

70.1925-1926 Noul Testament, traducere noua, a staretului Manastirii Neamt, Nicodim Munteanu, retras din scaunul episcopal de Husi (si vicar al Mitropoliei Moldovei sub Pimen Georgescu) pentru a oferi Bisericii Ortodoxe Romane Biblia sinodala de care avea atat de mare nevoie, pe fondul "dezertarii protestante" a lui Dumitru Cornilesu, Teodor Popescu si Iosif Trifa, fondatorul "Oastei Domnului" - preotul din Sibiu ce tiparea si difuza in popor "traducerea sectanta" a lui Cornilescu.

71.1927 - Noul Testament, traducere noua, de Grigore Pisculescu - numele adevarat al scriitorului Gala Galaction, de mai tarziu - preot hirotonit in 1922 la biserica Hanul Cotei (Kalinderu) si intrat in 1926, alaturi de arhimandritul Iuliu Scriban, in corpul profesoral al Facultatii de teologie din Bucuresti; cei doi au fost mari contestatori ai lui Teodor Popescu si Dumitru Cornilescu - protagonistii lucrarii de trezire spirituala si de reforma bisericeasca de la parohia "Cuibul cu barza" din Bucuresti.

72.1929, Psaltirea, traducere noua, de Gala Galaction si reputatul ebraist, prof. Vasile Radu.

73.1930, Noul Testament si Psalmii, cu o prefata de Patriarhul Miron Cristea, traducerea Gala Galaction - Vasile Radu.

74.1931, apare o noua traducere a lui Dumitru Cornilescu, dupa originalul grecesc si ebraic, lucrata la Londra si tiparita la Bucuresti, ca o replica la acuzele de parafrazare din prima lui traducere. Este o editie limitata, doar pentru specialisti, cea mai literala traducere romaneasca pe care o cunoastem (unii o numesc ultra - literala, pentru ca nu tine seama prea mult de forma).

75.1931 Noul Testament, al lui Nicodim Munteanu, apare ca o replica a luptei ascutite pentru recunoastere publica ce se dadea pe terenul scrierilor sfinte.

76. A doua Biblie Sinodala (1936), a fost tiparita printr-un compromis intre principalii traducatori ai vremii (Nicodim Munteanu - 23 carti canonice si una necanonica;16 carti canonice si 8 necanonice ale Vechiului Testament, plus 27 carti canonice ale Noului Testament, de Vasile Radu si Gala Galaction).

77.Tot in 1936 apare Biblia de la Neamt, o frumoasa editie ilustrata alcatuita de catre mitropolitul Nicodim, in colaborare cu Prof. I. D. Stefanescu;.

78.1937, Noul Testament, traducere noua a lui Ioan (Irineu) Mihalcescu, fostul profesor de teologie dogmatica a lui D. Cornilescu si Prof. Teodor M. Popescu, si el coleg de scoala cu D. Cornilescu.

79."Biblia Carol al II lea - 1938" este traducerea Pr. Vasile Radu si Gala Galaction, de aceasta data dupa editia critica a textului ebraic intocmit de Rudolf Kittel (1937) si a Septuagintei (editia R. Rahlfs, 1935)-la aniversarea a 250 de ani a Bibliei de la Bucuresti 1688 - sponsorizata de principele Carol al II-lea, la 11 ani de la urcarea sa pe tron. Editia nu a primit recunoasterea Sfantului Sinod, nemultumindu-l pe Patriarhul Miron Cristea, ce a vazut in acest lucru o sfidare a autoritatii sale si o tradate a pactului cu Mitropolitul Nicodim.

80.1941 Noul Testament, editie sinodala a proaspat Patriarhului Nicodim Munteanu.

81.1942 Noul Testament, traducerea Ioan (Irineu) Mihalcescu, nedand satisfactii traducerea sa nu s-a mai reluat.

82.1942 Noul Testament, traducere noua a Episcopului Clujului Nicolae Colan care a folosit ca baza textul Bibliei lui Saguna. Tiparirea s-a repetat si in 1945.

83.A treia Biblie sinodala (1944), la 8 ani dupa cea dintai. Ea include traducerea noua a Noului Testament efectuata de catre Nicodim, la care se adauga contributia lui Vasile Radu si Gala Galaction din precedenta editie sinodala. Acum batranul patriarh avea o contributie de 51 de carti, iar ceilalti doi, de doar 24 de carti. Nesperata dar savurata revansa a traducatorului octogenar!.

84.Noul Testament si Psalmii, 1949, o traducere noua facuta de echipa teologilor de la Biserica ortodoxa reformata din str. Carol Davila nr. 48, din Bucuresti, Gheorghe Cornilescu (fratele lui Dumitru), Teodor Popescu si Emil Constantinescu.

85.A patra Biblie Sinodala (1968) va apare dupa al II-lea Razboi, reluand traducerea Vechiului Testament din 1936 si pe cea a Noului Testament din 1951(traducerea Galaction), cu textul revizuit de catre Pr.I. Gagiu, Prof. Teodor M. Popescu si Prof. Dumitru Radu, traducerea Vechiului Testament fiind tot cea realizata de triumviratul Nicodim, Radu, Galaction. In 1957 se tipareste o Psaltire cu innoiri de limba.

86.Noul Testament, 1949 - ultima tiparire a traducerii lui Nicodim, facuta sub conducerea noului Patriarh Justinian Marina.

87.1975 Noul Testament-de dr. Emil Pascal, teolog catolic, tiparita la Paris, cu numeroase innoiri de limba si conceptii si termeni teologici corect redate.

88.1975 Biblia - editia sinodala, sub conducerea lui Justinian, o revizuire a editiilor precedente.

89.1977 - Cantarea Cantarilor, editie poetica, realizata de Ioan Alexandru.

90.1979 - Noul Testament si Psalmii, revizuit, sub conducerea noului Patriarh Justin Moisescu.

91.1981 - Noul Testament, traducerea Cornilescu, revizuit de W. I. la aniversarea a 60 de ani de la traducerea primei sale traduceri a Bibliei.

92.1982 - Biblia - editie sinodala, sub comanda lui Justin Moisescu.

93.1984 - Noul Testament, o traducere dupa editia parafrazata "Living Bibles International" a teologului american K.Taylor.

94.1988 - Biblia, editie Cornilescu revizuita de Dotu Motz.?.

95.1989 - Biblia, editia sinodala a noului patriarh Teoctist, revizuire.

96.1989 - 1990 - Biblia, traducere revizuita a lui Cornilescu, cunoscuta si sub denumirea de "Biblia cu triunghi" realizata de o echipa a Adunarii crestine din str. Dr.Felix din Bucuresti.

97."Biblia Internationala de studiu inductiv"; editata de "Precept Ministries", avand la baza versiunea Cornilescu standard si multe lectiuni si note, dictionar, harti si concordanta.

98.1993 - Noul Testament si Psalmii, traducere noua de Olimpiu S. Cosma.

99.1998, Noul Testament si Psalmii, traducerea Cornilescu 1931, revizuita, intr-un format nou, cu multe note de subsol, editata de echipa fratilor crestini din str. Dr. Felix din Bucuresti.

100.2000 - Noul Testament, traducere noua in limba romana moderna, sponsorizata de World Bible Translation Center inc. din USA. Nu se cunosc autorii.

101.2002 - "Biblia Cornilescu II", traducerea literala Cornilescu II, din 1931, actualizata, intr-un format nou, cu multe note de subsol, un instrument deosebit de util cercetatorilor crestini de orice confesiune. Tiparita de GBV in Germania in tiraje de masa si difuzata de Adunarea crestina din str, Dr. Felix si "Societatea Biblica Romana" din Bucuresti.

102.2002 - "Biblia sau Sfanta Scriptura", traducere noua coordonata de "Trinitarian Bible Society", din Anglia avand ca baza matricea traducerii Nitzulescu.

103.2002 - Biblia de studiu Thomson, avand textul traducerii Cornilescu, cu aparatul de studiu Thompson, realizata de un grup de editori (Editura Buona Nuvella si Editura Universitatii Emanuel).

104.2003 - Noul Testament, editie Cornilescu revizuita de prof. dr. Iosif Ton.

duminică, 14 aprilie 2019

Colecția Părinți și Scriitori Bisericești, seria veche

 Update 05.04.2020

Volumele 30 și 72 au fost reîcărcate, deoarece aveau defecte vizuale, iar 41 pentru că am scanat varianta tipărită de IBMBOR, în locul celei tehnoredactate de Apologeticum. Linkurile au fost actualizate cu noile încărcări.


Iubiți frați și surori în Hristos,

     Cu mila lui Dumnezeu cel slăvit în Treime, vrând să îmi procur colecția Părinți și Scriitori Bisericești, seria veche și neavând de unde, afară de anticariate, unde prețul este exagerat, și internet, am recurs la a doua variantă, însă varianta pdf încărcată de cel care le-a scanat inițial, nu era în totalitate editată corespunzător pentru printare. Astfel am aranjat paginile strâmbe, am egalizat paginile în format A4, am lăsat margini albe pentru cusut în stânga și tăiat după copertare în rest și "bonus", am pus o ramă pentru înfrumusețarea cărții.
    Ca de obicei, toate aceste modificări sau editări le împărtășesc cu voi. Mai jos adaug lista cu titlurile colecției, la care sunt adăugate, după cum am spus, linkurile cu pagina respectivă de pe archive.org, locul de unde puteți descărca, varianta pdf.
     Dacă găsiți folositoare această variantă a colecției, vă rog dați de știre mai departe la cei care au nevoie de aceste cărți și pomeniți și ostenitorul, Ierodiaconul Hrisostom, păcătosul.




Colecția Părinți și Scriitori Bisericești, 
seria veche

- Scrierile Părinților Apostolici, col. PSB 1, trad., note și indici de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1979;

- Apologeți de limbă greacă, col. PSB 2, trad., introd., note și indice de Pr. Teodor Bodogae, Pr. Olimp Căciulă, Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980;

- Apologeți de limbă latină, col. PSB 3, trad. Nicolae Chițescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol, David Popescu, introd., note și indici Nicolae Chițescu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981;

- Clement Alexandrinul, Scrieri, partea I, col. PSB 4, trad., introd., note și indici de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982;

- Clement Alexandrinul, Scrieri, partea a II-a, Stromatele, col. PSB 5, trad., cuvânt înainte, note și indici de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982;

- Origen, Scrieri alese, partea I, Din lucrările exegetice la Vechiul Testament, col. PSB 6, trad. Pr. Teodor Bodogae, Nicolae Neaga, Zorica Lațcu, studiu introductiv și note Pr. Teodor Bodogae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981;

- Origen, Scrieri alese, partea a II-a, Exegeze la Noul Testament, Despre rugăciune, Filocalia, col. PSB 7, trad. Pr. Teodor Bodogae, Nicolae Neaga, Zorica Lațcu, studiu introductiv și note Pr. Teodor Bodogae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982;

- Origen, Scrieri alese, partea a III-a, Despre principii, Convorbiri cu Heraclide, Exortație la martiriu, col. PSB 8, studii introductive, trad. și note de Pr. Teodor Bodogae, Pr. Constantin Galeriu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982;

- Origen, Scrieri alese, partea a IV-a, Contra lui Celsus, col. PSB 9, studiu introductiv, trad. și note de Pr. Teodor Bodogae, colaboratori: N. Chircă, Teodosia Lațcu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1984;

- Sf. Grigorie Taumaturgul, Metodiu de Olimp, Scrieri, PSB 10, studiu introductiv, trad., note și indici Pr. Constantin Cornițescu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1984;

- Actele martirice, col. PSB 11, studiu introductiv, trad., note și comentarii Pr. Ioan Rămureanu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982;

- Sf. Vasile cel Mare, Scrieri, partea a III-a, Despre Sfântul Duh, Corespondență (Epistole), col. PSB 12, trad., introd., note și indici de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu, Pr. Teodor Bodogae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1988;

- Eusebiu de Cezareea, Scrieri, partea I, Istoria bisericească, Martirii din Palestina, col. PSB 13, trad., studiu, note și comentarii de Pr. Teodor Bodogae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1987;

- Eusebiu de Cezareea, Scrieri, partea a II-a, Viața lui Constantin cel Mare, col. PSB 14, studiu introductiv Prof. Dr. Emilian Popescu, trad. și note Radu Alexandrescu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991;

- Sf. Atanasie cel Mare, Scrieri, partea I, Cuvânt împotriva elinilor, Cuvânt despre Întruparea Cuvântului, Trei cuvinte împotriva arienilor, col. PSB 15, trad., introd. și note de Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1987;

- Sf. Atanasie cel Mare, Scrieri, partea a II-a, Epistole, Viața cuviosului părintelui nostru Antonie, col. PSB 16, trad., introd. și note de Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1988;

- Sf. Vasile cel Mare, Scrieri, partea I, Omilii la Hexaemeron, Omilii la Psalmi, Omilii și cuvântări, col. PSB 17, trad., introd., note și indici de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1986;

- Sf. Vasile cel Mare, Scrieri, partea a II-a, Asceticele, col. PSB 18, trad., introd., indici și note de Iorgu D. Ivan, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1989;

- Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea I, Omilii la Facere (I), col. PSB 21, trad., introd., indici și note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1987;

- Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea a II-a, Omilii la Facere (II), col. PSB 22, trad., introd., indici și note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1989;

- Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea a III-a, Omilii la Matei, col. PSB 23, trad., introd., indici și note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994;

- Sf. Grigorie de Nyssa, Scrieri, partea I, col. PSB 29, trad. Pr. Dumitru Stăniloae, Pr. Ioan Buga, note Pr. Dumitru Stăniloae, indice Pr. Ioan Buga, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982;

- Sf. Grigorie de Nyssa, Scrieri, partea a II-a, Scrieri exegetice, Dogmatico-polemice și morale, col. PSB 30, trad. și note Pr. Teodor Bodogae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998;

- Sf. Macarie Egipteanul, Scrieri, Omilii duhovnicești, col. PSB 34, trad. Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992;

- Sf. Chiril al Alexandriei, Scrieri, partea I, Închinarea și slujirea în duh și adevăr, col. PSB 38, trad., introd. și note Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991;

- Sf. Chiril al Alexandriei, Scrieri, partea a II-a, Glafire, col. PSB 39, trad., introd. și note de Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992;

- Sf. Chiril al Alexandriei, Scrieri, partea a III-a, Despre Sfânta Treime, col. PSB 40, trad., introd. și note de Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994;

- Sf. Chiril al Alexandriei, Scrieri, partea a IV-a, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, col. PSB 41, trad. introd. și note Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000;

- Teodoret episcopul Cirului, Scrieri, Istoria bisericească, col. PSB 44, trad. Pr. Vasile Sibiescu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1995;

- Sf. Ambrozie al Milanului, Scrieri, partea I, Tâlcuiri la Sfânta Scriptură, col. PSB 52, trad. de Pr. Teodor Bodogae, Pr. Nicolae Neaga, Maria Hetco, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2007;

- Sf. Ambrozie al Milanului, Scrieri, partea a II-a, Despre Sfintele Taine, Scrisori, Imnuri, col. PSB 53, trad., introd. și note Pr. Ene Braniște, David Popescu, Dan Negrescu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994;

- Sf. Ioan Casian, Scrieri alese, Așezămintele mânăstirești, Convorbiri duhovnicești, col. PSB 57, trad. Vasile Cojocaru, David Popescu, prefață, studiu introductiv și note de Nicolae Chițescu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990;

- Fer. Augustin, Scrieri alese, partea I, Confessiones/Mărturisiri, col. PSB 64, traducere și indici Nicolae Barbu, introd. și note Pr. Ioan Rămureanu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985;

- Boethius, Salvianus, Scrieri, Articole teologice și mângâierile filosofiei, Despre guvernarea lui Dumnezeu, col. PSB 72, cuvânt înainte IPS Nicolae Corneanu, trad., note și comentarii David Popescu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992;

- Casiodor, Scrieri, Istoria bisericească tripartită, col. PSB 75, trad. Liana și Anca Manolache, introd. și note Pr. Ștefan Alexe, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998;

- Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, Tâlcuiri ale unor locuri cu multe și adânci înțelesuri din Sfinții Dionisie Areopagitul și Grigorie Teologul, col. PSB 80, trad., introd. și note Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1983;

- Sf. Maxim Mărturisitorul, Scrieri, partea a II-a, Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești, col. PSB 81, trad., introd. și note Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990.

duminică, 6 ianuarie 2019

Predică la Soborul Sfântului Ioan Botezătorul

Preacuvioşi părinţi, iubiţi fraţi şi surori întru Hristos, 

 Astăzi sărbătorim Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, zi în care cinstim pe proorocul care L-a botezat pe Mântuitorul lumii în apele Iordanului, moment în care Sfânta Treime S-a arătat pentru prima dată oamenilor. Soborul Sfântului Ioan Botezătorul sau încununarea tuturor zilelor închinate Sfântului Ioan este ultima mare sărbătoare a iernii. Astăzi Biserica Ortodoxă îi aduce jertfă de mulţumire Înaintemergătorului Domnului, care a propovăduit evreilor de atunci, dar şi tuturor oamenilor până astăzi: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!“. Misiunea pe care a avut-o Sfântul Ioan Botezătorul a fost aceea de a vesti apropierea lui Hristos și de a boteza în râul Iordan pe cei care se pocăiau. ‘Mijlocitor al legii’ și ‘propovăduitor al pocăinței’, ‘sfeșnic și înger’, Sfântul Ioan Botezătorul este proorocul care închide cartea Vechiului Testament și o deschide pe cea a Noului Testament. Cel mai mare om născut din femeie, simbolul martirilor și al misionarilor, rămâne în tradiția Bisericii ca Mergătorul-înainte al lui Hristos, cel care Îl prezintă lumii pe Mielul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul păcatelor omenirii. Sfântul Prooroc Ioan s-a născut în familia Sfântului preot al Legii Vechi, Zaharia, la Ein-Karem, la aproximativ 10 kilometri de Ierusalim. Nașterea minunată a Sfântului Ioan a fost profețită de Arhanghelul Gavriil într-o arătare în timpul slujbei oficiate la templu de tatăl Sfântului Ioan. Mama sa, Sfânta Elisabeta, înaintată în vârstă și fără copii, deoarece nu putea să aibă urmași, era descendentă a seminției lui Aaron. Zaharia, tatăl său, nu a crezut în cuvântul îngerului și, drept pedeapsă, a rămas mut. Nașterea Sfântului Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii Domnului nostru Iisus. Sfinții Părinții socotesc nașterea Înaintemergătorului ca ‘minunea ce merge înaintea Minunii’ și o privesc ca treaptă pe care se urcă înțelegerea celor ce vor vedea nașterea cea peste fire, din cea bătrână și stearpă din neamul lui Aaron, pentru a se sui apoi la vederea cea preaminunată a nașterii celui mai presus de fire din Fecioara Maria. Pe când era încă nenăscut, la salutarea Mariei, Maica Domnului, Sfântul Evanghelist Luca consemnează că pruncul Ioan a săltat în pântecele mamei sale. Sfântul Ioan își începe propovăduirea în pustiu, acolo își botează ucenicii și ‘glasul lui strigă în pustiu’ (Is. 40, 3). Ducea o viață de renunțare, era îmbrăcat cu haine din păr de cămilă, mânca miere de albine și lăcuste și se ruga mereu. Prin viaţa sa aspră, a fost un exemplu pentru primii asceți ai creștinismului și pentru monahism. Sfântul Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul Domnului, cel care a pregătit calea și mulțimile pentru primirea lui Mesia, Iisus Hristos. Mesajul principal pe care îl transmitea Ioan era „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!”. Cei care renunțau la păcate erau botezați în Iordan. Botezul acesta are și o semnificație eshatologică, prevestind, așa cum însuși proorocul spunea, botezul cu „foc și Duh Sfânt”, pe care îl aducea Cel Care va veni după el, Hristos-Domnul. În predicile sale l-a criticat, în mod repetat, pe regele Irod Antipa pentru faptul că s-a căsătorit cu Irodiada, fosta soție a fratelui său vitreg, Filip. Aceasta i-a atras întemnițarea. La o petrecere cu mulți oaspeți, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în fața tatălui său vitreg, iar Irod Antipa i-a promis orice. La îndemnul mamei, fata a solicitat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Fiind ucis, capul i-a fost adus Salomeei pe tavă. Astfel îşi încheie viaţa Înaintemergătorul lui Hristos. Trupul Sfântului Ioan Botezătorul ar fi fost dus de susținătorii săi în orașul Samaria. Istoricii Rufinus și Teodoret arată că mormântul său a fost profanat în timpul împăratului Iulian Apostatul, în 362, o parte dintre moaște fiind arse. Cealaltă parte a fost dusă în Ierusalim, apoi în Alexandria, unde, la 27 mai 395, a fost așezată în biserica ce îi poartă numele. Despre capul Sfântului, Nichifor și Simeon Metafrastul spuneau că ar fi fost îngropat separat, în fortăreața Machaerus ori chiar în palatul lui Irod din Ierusalim. Capul Sfântului Ioan Botezătorul, după o peregrinare şi mai multe aflări miraculoase, a ajuns în două părţi. Partea occipitală se află la Moscheia Omeiazilor din Damasc iar partea frontală la Catedrala din Amiens, Franţa. De fapt, atunci când în secolul 5 a fost mutat Capul Sfântului la Constantinopol de la Emesa, o parte a rămas la Emesa. Acea parte este acum la Damasc, iar cealaltă care a plecat la Constantinopol, se află acum la Amiens, furată de la Constantinopol de cruciaţii catolici. Capul Sfântului de la Damasc face mulţime mare de minuni, mai ales celor orbi, mai ales creştini dar chiar şi musulmani care se roagă sfântului. Ioan este nume iudaic: "Iohanan" prescurtare din Iehohanan" si înseamnă "Dumnezeu s-a milostivit". Foarte mulți romani poartă numele de Ion, Ioan, Ioana (fie ca atare, fie în diferite variante: Ionel, Nelu, Ionică, Nică, Ionuț, Onuţ, Ionela, Nela, Ionica, Oana), alcătuind cea mai bogata familie onomastică de la noi. 
 Sărbătoarea de astăzi este una dintre cele trei sărbători cu cruce roșie închinate Sfântului Proroc Ioan Botezătorul pe lângă Nașterea Sfântului sărbătorită la 24 iunie și Tăierea Capului la 29 august. 

Iubiţi credincioşi, 
 Sfântul Ioan Botezătorul reprezintă modelul de priveghere, de rugăciune, de pocăință și de trezvie duhovnicească, de trezire a sufletului din moartea păcatului și de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu. Haina din păr de cămilă purtată de Ioan vorbește despre pocăința necesară pentru dobândirea mântuirii. Totodată, veșmântul purtat de Sfântul Ioan mărturisește asprimea vieții dusă de acest prooroc. Să ne uităm la Sfântul Ioan Botezătorul: n-a fost om născut din femeie mai mare decât el, cel mai mare decât toţi proorocii, prietenul lui Hristos şi cu toate acestea la Iordan se opreşte cu sfială: „Doamne, Tu trebuie să mă botezi pe mine şi nu eu!” Vedeţi, aceasta este smerenia, duşmanul de moarte al mândriei: să fii plin de daruri, de vrednicii şi să te socoţi mai nevrednic decât toţi; aceasta este micşorarea sufletului. De obicei, noi oamenii suntem plini de mândrie, ne socotim mai buni decât semenii noştri. Cel evlavios se crede mai evlavios decât ceilalţi şi se uită de sus la dânşii; tânărul se crede mai frumos, cel isteţ mai priceput, cel bogat mai vrednic; fiecare se crede mai bun, mai presus decât ceilalţi. Aceasta este mândria, din care izvorăsc toate relele: zavistiile, certurile, uciderile. Dimpotrivă, smerenia este maica virtuţii, nu te lasă să te socoţi mai bun decât aproapele tău: niciodată să nu-l socoţi mai prejos decât tine, totdeauna să ai despre el o părere mai bună decât despre tine. Iată cele două unelte cu care putem micşora pe omul cel vechi din noi, pentru ca să crească omul cel nou întru Hristos: postul şi smerenia. Cu aceste două cununi s-a împodobit cel mai mare decât toţi cei născuţi din femei, Sfântul Ioan Botezătorul, şi cu ele trebuie să se împodobească tot creştinul. Acestea împreună, după cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, alcătuiesc plinătatea tuturor virtuţilor. Ele micşorează pe omul de păcat din noi şi ajută să crească omul cel duhovnicesc. Şi, lucru minunat, cu cât ne micşorăm mai mult, cu atât ne facem mai transparenţi, cu atât mai mult străluceşte Hristos din noi, precum zice Apostolul, că nu mai trăiesc eu, ci Hristos care este în mine. Dacă Sfântul Ioan Botezătorul, cel sfinţit din pântecele maicii sale, atât de mult a postit şi s-a smerit, cum trebuie să fie smerenia şi nevoinţele şi postul nostru, a celor ce suntem plini de păcate! De aceea, postul şi smerenia trebuie să ne însoţească în toate zilele vieţii, pentru că ele ne fac asemenea cu marele prooroc şi înaintemergător Ioan; ba şi mai mult, ne fac asemenea cu Dumnezeu, Care să ne învrednicească şi să ajute să ne înnoim şi noi sufleteşte, cu rugăciunile sfântului şi mare­lui Său Prieten, Ioan Botezătorul. Amin.

Toate predicile de pe blog sunt o antologie de paragrafe din predici ale Sfinților părinți, ale părintelui Cleopa și a altor mari duhovnici români, postate pe doxologia.ro, crestin-ortodox.ro sau alte portaluri ortodoxe, întocmite într-o predică unitară de autorul blogului.

Predică la Praznicul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos


Preacuvioși părinți și iubiți frați și surori întru Hristos,
C
u mila și cu îndurarea lui Dumnezeu, iată am ajuns și în anul acesta la prealuminatul praznic al Botezului Domnului. Sărbătoarea de astăzi se mai numește și Teofanie sau Epifanie, adică Arătarea lui Dumnezeu.
Acest eveniment a avut loc atunci când Hristos a ajuns la vârsta de treizeci de ani, înainte de a începe lucrarea oficială a învățăturii și a Patimilor Sale pentru mântuirea neamului omenesc. Alegerea acestei vârste pentru începerea activităţii publice a lui Hristos în lume are legătură cu faptul că la evrei putea vorbi poporului doar un bărbat desăvârşit; treizeci de ani fiind considerată vârsta maturizării omului.
Sfânta Scriptura nu amintește multe evenimente din intervalul de timp dintre Întâmpinarea Domnului si Botezul lui Hristos. Ceea ce cunoaștem este fuga în Egipt şi întoarcerea de acolo, ca şi prezenţa lui Hristos în templu la vârsta de doisprezece ani. Evangheliile nu au fost scrise pentru a descrie întreaga viață a lui Hristos, ci pentru a face cunoscută lumii întruparea Fiului lui Dumnezeu-Cuvântul și, de asemenea, pentru a vădi învățătura, faptele şi patimile Sale pentru neamul omenesc. Evangheliile au fost materiale de catehizare şi nu era necesară istorisirea vieții lui Hristos şi nici a întâmplărilor din copilăria Sa. Prezenţa Lui în templu la doisprezece ani a fost surprinsă de Evanghelie tocmai pentru că a însemnat o vădire timpurie a faptului că El era Fiul lui Dumnezeu.
Trebuie subliniat faptul că absenţa evenimentelor din copilăria şi din adolescenţa lui Hristos nu înseamnă că El nu se afla în Iudeea. În afară de cei şapte ani de pribegie în Egipt, de frica regelui Irod, Hristos a trăit lângă Maica Sa şi lângă Iosif, care era tatăl Sau adoptiv, şi le era supus. Nu este adevărat ceea ce se spune de către unii, anume că Hristos S-ar fi dus în alte ţări, ca de exemplu în India, unde Şi-ar fi petrecut viaţa până la vârsta de treizeci de ani, când S-ar fi arătat dintr-o dată în Nazaret şi la râul Iordan. În Sfintele Evanghelii există mărturii care arată că atunci când a început propovăduirea, Hristos era cunoscut de compatrioții Săi, numai că ceea ce îi nedumerea pe aceștia era înțelepciunea Sa.
Hristos vine la Ioan care predica şi boteza la râul Iordan. De vreme ce botezul lui Ioan avea rolul de a-i îndruma pe oameni pentru ca aceștia să-şi cunoască starea de păcătoșenie şi de a pregăti poporul pentru primirea Botezului desăvârșit al lui Hristos, iar Hristos, fiind Dumnezeu desăvârșit şi om desăvârșit, nu făcuse niciun păcat, atunci de ce a fost nevoie ca El sa primească Botezul?
Sfântul Ioan Damaschin spune că Hristos nu S-a botezat pentru că avea nevoie de curățire, „ci pentru a lua asupra Sa curățirea noastră”. El Şi-a asumat curățirea oamenilor în același fel în care a primit Patimile şi Răstignirea, cu toata durerea si suferința lor. Hristos S-a botezat pentru a strivi capetele dracilor; pentru a spăla păcatul şi a-l îngropa în apă cu totul pe vechiul Adam; pentru a-l sfinți pe Botezător, fiindcă nu Înaintemergătorul L-a sfințit pe Hristos, ci Hristos l-a sfințit pe Înaintemergător, atunci când acesta din urma a pus mâna sa pe capul lui Hristos; S-a mai botezat pentru a ţine Legea, deoarece El Însuși o dăduse şi nu voia să pară un călcător al ei şi, în fine pentru a descoperi taina Sfintei Treimi şi a oferi preînchipuirea şi modelul propriului nostru botez, adică Botezul desăvârșit care se face cu apă şi cu Duh Sfânt. Dincolo de toate acestea, prin Botezul Său în râul Iordan, Hristos a sfințit apele. De aceea, în ziua Bobotezei săvârșim slujba sfințirii apelor, iar in timpul slujbei cerem Duhului Sfânt sa se pogoare asupra apei. Astfel, după sfințire, apa încetează sa mai fie apă a căderii, făcându-se apă a reînnoirii pentru că se unește cu harul nezidit al lui Dumnezeu.
Căderea şi stricarea firii noastre au fost urmate de renașterea omului. Prin întruparea lui Hristos, ca şi prin toate celelalte etape ale sfintei iconomii, între care se afla, firește, şi Botezul în râul Iordan, neamul omenesc a fost remodelat. Vrând să rezidească firea noastră stricată de păcat, Dumnezeu a folosit foc şi apă. Focul a venit de la El, pentru că Dumnezeu este „foc mistuitor” care arde răul, iar apa a fost luată din râul Iordan. Se ştie că e abosolut imposibil ca apa şi focul să existe împreună, pentru că focul nu se poate aprinde şi nici nu poate să ardă în apă, iar apa stinge focul, dar în râul Iordan, ele au putut să coexiste pentru că focul era nezidit, în vreme ce apa era zidită. De aceea, focul nu a fost afectat de apă, dimpotrivă, apa zidită s-a sfinţit prin focul Dumnezeirii.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Iordanul este chipul neamului omenesc. El se numește astfel, pentru că are în alcătuire două izvoare: Ior şi Dan. Aceste izvoare formează râul Iordan, care se varsă în Marea Moartă. Prin analogie, întregul neam omenesc se trage din două izvoare, adică din Adam şi Eva, dar prin păcat, el a fost îndreptat spre moarte, adică spre marea moartă a vieții noastre, care este cuprinsă de întunecime. Întrupându-Se, Hristos a venit în Iordan, adică în neamul omenesc, a biruit moartea şi i-a întors pe oameni spre viața primordială.
Iubiţi credincioşi,
În nici o altă împrejurare nu avem o descoperire atât de minunată a Sfintei Treimi ca la Botezul Domnului. Este adevărat că Sfânta Scriptură conţine unele mărturii despre Sfânta Treime şi înainte de venirea Mântuitorului. Astfel, cuvintele lui Dumnezeu „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră” (Fac. I, 26) mărturisesc prezenţa nu unei singure persoane în Dumnezeu, ci a unei plurităţi. Cântarea „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot” (Is. VI, 3) indică faptul că îngerii (Serafimii) preamăresc pe un singur Dumnezeu în trei persoane. Să ne amintim apoi că patriarhul Avram a fost vizitat la stejarul Mamvri de trei tineri, cărora li s-a închinat şi le-a adus daruri, adresându-li-se însă ca unui singur Om prin singularul „Doamne”, căci ştia că Dumnezeu este de faţă (Fac. XVIII, 1-2). Dar toate aceste descoperiri şi altele au fost mai puţin clare, deoarece ele au avut loc într-o vreme de pregătire şi de aşteptare a mântuirii.
Sfintele Evanghelii ne istorisesc că, „botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei III, 16-17; Marcu I, 10-11; Luca III, 21-22).
Arătarea Sfintei Treimi în timpul Botezului Domnului este descoperirea unei taine mari şi nepătrunse de mintea omenească. Ea ni s-a descoperit pe măsura puterii noastre de a cunoaşte şi de a crede. Astfel, din cuvintele „Fiul Meu cel iubit”, rostite de Tatăl, înţelegem că între Tatăl şi Fiul este o iubire veşnică, iar arătarea Sfântului Duh în aceeaşi clipă mărturiseşte prezenţa aceleiaşi iubiri atât între Tatăl şi Duhul Sfânt, cât şi între Fiul şi Duhul Sfânt. De aceea, Sfântul Ioan Apostolul şi Evanghelistul a scris: „Dumnezeu este iubirea” (I Ioan IV, 8). Fiul ne-a descoperit că Sfântul Duh purcede de la Tatăl (Ioan XV, 26), ceea ce însemnează că e plin de iubire ca şi Tatăl. Iubirea lui Dumnezeu faţă de lume exprimă iubirea între persoanele Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Acest adevăr reiese din cuvintele Mântuitorului: „Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi” (Ioan XV, 9): „Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac Duhul Adevărului” (Ioan XIV, 16-17).
Desigur, mintea omenească nu poate cuprinde în întregime taina Sfintei Treimi. Un singur Dumnezeu proslăvit în Treime ne-a fost descoperit de Persoana Fiului deofiinţă cu Tatăl, născut înainte de veci, Iisus Hristos, dar înţelesul tainic este atât de adânc, încât „ce anume este Dumnezeu în fiinţa Sa, aceasta este cu neputinţă să se ştie de vreo făptură nu numai văzută, dar şi nevăzută, adică nici de înşişi îngerii, fiindcă nu este defel vreo asemănare între Ziditor şi zidire” (Mărturisirea de credinţă a Bisericii Ortodoxe, 1642, trad. Alexandru Elian, Bucureşti, 1981, răspuns la întrebarea a VIII-a, p. 28). Dar atunci când puterea cunoaşterii devine insuficientă, intervine puterea credinţei care uşurează omului primirea tainelor dumnezeieşti. Dumnezeu ne-a dat darul credinţei ca fiinţa noastră să se străduiască la „dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Ev. XI, 1).
Fraţi creştini,
Astăzi, când prăznuim Botezul Domnului, se cuvine să arătăm câte sunt botezurile care au închipuit Botezul creştin de la începutul lumii şi care vor mai fi. După mărturia Sfîntului Ioan Damaschin, opt sunt botezurile.
Primul botez a fost potopul, pentru curmarea păcatului (Facere 7, 17-24). Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare şi prin nor, căci norul este simbolul duhului, iar marea al apei (Ieşire 13, 22; I Corinteni 10, 2). Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, numit „tăierea împrejur”. (Facere 17, 10-14). Al patrulea este botezul lui Ioan, numit botezul pocăinţei (Matei 3, 1-11). Al cincilea botez este botezul creştin prin apă şi prin Duhul Sfânt, instituit de Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele adresate ucenicilor Săi: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19). Acesta este cel mai mare botez din cele amintite pînă acum. Al șaselea botez, care este de o măsură cu Botezul creştin, prin apă şi prin Duh, este botezul prin pocăinţă şi prin lacrimi, adică Sfânta Spovedanie, prin care ni se dezleagă toate păcatele. Al şaptelea şi cel mai desăvîrşit este botezul prin sânge şi mucenicie pentru dreapta credinţă, cu care Însuşi Hristos S-a botezat pe Cruce în locul nostru. El este foarte cinstit şi fericit, pentru că nu se mai pângărește a doua oară cu întinăciunea păcatului şi singur le poate înlocui pe toate celelalte. Al optulea şi ultimul botez este focul cel veşnic de după judecata obştească. Acest botez nu este mîntuitor, ci pe de o parte distruge răutatea şi păcatul, iar pe de altă parte pedepseşte necontenit (Dogmatica, cap.IV, p.247-252).
După ce am arătat cele opt feluri de botezuri, este bine să vorbim mai pe larg despre importanţa botezului creştin ortodox.
Cel mai desăvîrşit botez care curăţă păcatele noastre, este Botezul creştin, adică botezul prin apă şi Duh, pe care îl primim îndată după naştere. După învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, cine nu are acest botez nu poate să intre în Împărăţia cerurilor (Ioan 3, 5). Acesta se săvârșește prin afundare întreită în apă, care arată, pe de o parte, că temeiul credinței noastre este Sfânta Treime, iar pe de altă parte, închipuieşte cele trei zile petrecute de Domnul în mormânt (Matei 12, 40). Prin afundarea în apă se închipuieşte totodată moartea noastră pentru viața în păcate de până aici și îngroparea noastră cu Hristos. Iar ieșirea din apă închipuieşte învierea noastră împreună cu Hristos, pentru viața cea nouă întru El. Prin Botez, spălându-ne păcatele, ne facem astfel părtaşi morţii şi învierii lui Hristos, devenim membrii ai Bisericii şi intrăm într-o viaţă nouă. Îndată după Botez cel botezat mai primeşte încă două Sfinte Taine. Adică ungerea cu Sfântul Mir, prin care pruncul se miruieşte pe toate părţile trupului, când preotul rosteşte cuvintele: „Pecetea harului Duhului Sfânt”, şi apoi Sfânta Împărtășanie. Prin ungere noul botezat primeşte pecetea şi darul Duhului Sfânt, devenind membru al Bisericii, iar prin Sfânta Împărtăşanie se uneşte cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Astfel, suntem morţi pentru păcat şi viem pentru Dumnezeu (Romani 6, 3-11).
Iubiţi credincioşi,
Sfânta Evanghelie zice: „S-a deschis cerul, şi S-a coborât Duhul Sfânt în chip de porumbel” peste Fiul lui Dumnezeu, Care stătea în Iordan. Deschis este şi astăzi cerul, şi din nou Duhul Sfânt Se pogoară deasupra apelor şi Dumnezeu îl mărturiseşte pe Fiul Său.
O, de s-ar deschide şi ochii noştri sufleteşti! O, de-ar putea urechile noastre să audă glăsuirile cereşti! Am vedea că cerurile sunt deschise deasupra noastră. L-am vedea pe Fiul lui Dumnezeu stând printre noi şi pe Duhul Sfânt plutind deasupra noastră şi am auzi glasul lui Dumnezeu vestind dumnezeirea Mântuitorului lumii. Am simţi cum Duhul Sfânt Se coboară deasupra apelor, cum le redă bunătatea pe care au avut-o la facerea lumii şi le dăruieşte puteri tămăduitoare, cu care să renască natura căzută. Noi înşine ne-am acoperi de lumină, gurile noastre s-ar umple de duh şi L-ar cânta cu bucurie pe Cel ce ne-a întărit pe noi pe piatra credinţei.
Dar numai cei curaţi cu inima văd cele dumnezeieşti. Cei întunecaţi de păcat ca şi mine, văzând nu văd şi auzind nu aud. Oamenii au văzut cerul în timpul Botezului Domnului, dar numai loan Botezătorul a văzut că cerul era deschis. Mulţi L-au văzut pe Domnul Iisus Hristos când a venit la Iordan, dar loan a fost singurul care a simţit că El era Fiul lui Dumnezeu întrupat, iar ceilalţi îl vedeau ca pe un om obişnuit, un dulgher şi un fiu de dulgher.
Se poate ca nu doar loan să-L fi văzut pe Duhul Sfânt pogorât deasupra Lui în chip de porumbel, dar numai el a priceput că Acela este Duhul Sfânt, în timp ce ceilalţi l-au luat drept un simplu porumbel în zbor. Poate că mulţi au auzit la Iordan glasul lui Dumnezeu-Tatăl, dar numai loan a desluşit pe deplin mărturia lui Dumnezeu despre Fiul Său, în timp ce celorlalţi li s-a părut că aud un tunet deasupra apelor.
La fel şi astăzi, vedem norii acoperind cerul, dar nu vedem că cerul este deschis, inspirăm aerul, dar nu simţim Duhul Sfânt pogorât asupra noastră şi a apelor, auzim cuvintele cântărilor bisericeşti, dar nu le pricepem puterea dumnezeiască. Dar cu adevărat Se află între noi Cel ce a spus: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor" (Matei 18, 20). Cu adevărat cerurile sunt acum deschise şi Ziditorul lor îl mărturiseşte acum pe Cuvântul Cel împreună Veşnic cu El şi acum Se va pogorî Duhul Sfânt peste ape şi le va sfinţi.
Prin harul lui Dumnezeu, apa va deveni izvor de sănătate sufletească şi trupească, izvor de sfinţire, a noastră, a caselor noastre şi a întregii naturi şi se va păstra nestricată vreme de mulţi ani, făcându-se un fel de glas al lui Dumnezeu, care vesteşte că Mântuitorul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu pogorât pe pământ ca să ne renască spre nestricăciune şi să ne aducă în Biserica cerească.
Să ne deschidem inimile prin credinţă şi deschizându-ne gurile spre slavoslovire, să strigăm din adâncul inimii: „Mare eşti, Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de ajuns pentru a lăuda minunile Tale!”. Amin.



Antologie din predici ale Pr. Cleopa, P.S. Ierotheos Vlachos, Sfântul Nicolae Velimirovici și alții.

Icoana Maicii Domnului

Icoana Maicii Domnului