"Cerurile după cuviință să se veselească și pământul să se bucure."
Hristos a Înviat!
Pentru toată lumea creștină, astăzi cetatea Sfântă a Ierusalimului este îmbracata in lumină: „Veniți de luați lumină!”, „Lumina lui Hristos luminează tuturor”!
„Acum toate s-au umplut de lumină: și cerul și pământul și cele de dedesubt. Deci sa praznuiasca toata faptura Invierea lui Hristos, intru care s-a intarit.” – Slujba Invierii
„Aceasta noaptea de mântuire si stralucita mai inainte fiind vestitoare a zilei celei purtatoare de lumina a Invierii lui Hristos” – Slujba Invierii.
Lumea este luminată și sfințită în acest praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor în care Hristos a ieșit din mormânt ca un mire, El fiind Paștele lui Dumnezeu cele mântuitoare.
Astăzi calea Adevărului este Lumină, lumina sfântă a cunoașterii de Dumnezeu, calea pe care Dumnezeu-Omul ne-a arătat-o de pe pământ la Cer si de la mormantul de viata datator la Tronul Tatălui.
Calea de la mormântul gol la Scaunul Tatălui, este cale a desăvârșirii firii omenești odihnită în veșnicia Celui Veșnic: „Pe scaun ai fost cu Tatăl, toate umplându-le Cela ce ești necuprins.”
Strigătul de bucurie tainică în calvarul și durerile Crucii „Săvârşitu-s-a” Ioan 19-30, este in fapt implinirea actului de mantuire. Iata-ne in odihna Domnului, iata-ne la masa cu Hristos cel Inviat in Imparatia lui Dumnezeu.
Acum Hristos este Împărat și Domn al Cerului și al Pământului, El fiind „Cel prin care toate s-au facut” - Simbolul Credintei, astfel blestemul mortii celei veșnice devine somn dulce și întâlnire cu Hristos. I Tesaloniceni 4:13
Iadul s-a golit de toți morții veacului și „celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit" – Matei4:16 – iar cei tinuti in legaturile iadului spre lumina se grabeau, cu picioare vesele, laudand pe Hristos, Pastele cele vesnice – Penticostar.
Astăzi se risipește noaptea despărșirii de Dumnezeu și răsar zorile împăcării cu Cerul, astăzi toată făptura se bucură că a Înviat Hristos din mormânt.
Astazi Preacuratul Sange a lui Hristos da girul Duhului, in dealul Golgotei spaland crestetul lui Adam, care le primeste pe toate deopotriva: paternitatea dupa Duh si filiatiea dupa zidire. Hristos recunoaste in Adam tot neamul omenesc cel cazut odinioara, prin ispitire, in gradina raiului.
Adam primeste astfel Botezul pocaintei, deopotriva prin lacrimile varsate pe pamant si in Iadul vesnic, pana la venirea lui Hristos, dar si prin Botezul Duhului Sfant primit la Rastignire prin apa cursa din coasta lui Hristos, care-i spala pacatul neascultarii din rai. „Sa nu intorci fata Ta de la sluga Ta, cand ma necajesc. Ia aminte spre sufletul meu si-l mantuieste pe el.” – „Cantecul de jale a lui Adam”
Astazi Adam primeste pe Duhul Sfant prin spalarea, dar si prin adaparea crestetului din sangele lui „Adam cel nou” - Hristos cu Duh datator de viata. – I Corinteni 15:45
Astazi Adam gusta dulceata dumnezeirii adapandu-se, „nu cu apa din piatra stearpa facuta cu minuni”, ca evreii odinioara in pustie prin proorocul Moise, ci Adam bea astazi din izvorul nestricaciunii, care adapa toata faptura. - Penticostar
Adam primeste sangele Stapanului in dar, pentru multa lui sete de Dumnezeu in pantecele Iadului, avand nadejdea venirii lui Hristos.
Astazi Adam simte parfumul florilor din Rai, pe care nu l-a mai uitat niciodata, astazi simte din nou prin Euharistia tainica a Cerului, dulceata pomului vietii pe care candva l-a ignorat intinzandu-si mana in pomul cunoasterii celei fara har - „binele si raul”.
Descoperirea rautatii umane se arata in tabloul sinistru al Golgotei, unde omenirea, propria Lui zidire, isi arata ura si dispretul fata de dumnezeirea Stapanului, cerand rastignirea lui Hristos si alegand intunericul pacatului in simbolul lui Baraba, talharul-eliberat.
Oamenii fug de puterea Adevarului si a Vietii, fug de Calea luminoasa ce duce la scaunul Tatalui si astazi, in veacul nostru, ca si atunci lumea striga in disperare: „Rastigneste-L! Rastigneste-L!” – Ioan 19:6
Adam simte eliberarea de intunericul iadului prin lumina Duhului Sfant si prin mana calda intinsa spre el, ce a fost pironita si scaldata in sange. In aceasta atingere Adam traieste dragostea tainica si nemarginita a lui Hristos si tot dorul lui Dumnezeu pentru el, dor pentru Adam cel cazut in moarte si stricaciune, care acum aduce viata prin Adam cel Nou cu Duh datator de Viata.
Sufletul adamic gusta din nou scanteia de viata ce i-a fost suflata la zidire lui si impreuna cu Eva se ridica prin Hristos pentru a simti din nou primavara raiului dintru inceputuri, cand in racoarea serii auzea glasul lui Dumnezeu prin Rai. - Facere 3:8
Acum Adam vede lumina, vede Lumina Lumii, vede pe Cuvantul Intrupat caruia ii recunoaste glasul din Rai de demult: „Adame unde esti?” - Facere 3:9
Vede fata catre fata pe Stapanul Hristos, prin crucea dusa de talhar, Hristos fiind Pomul Vietii in chip umbros.
Adam ar imbratisa Crucea cu dor, dar este coplesit de dragostea si frumusetea chipului dumnezeesc a lui Hristos.
Adam vazandu-L pe Hristos inviat, vede in sine chipul dupa care el a fost zidit, icoana chipului dumnezeiesc. Facere 1:26.
Parfumul duhovnicesc al raiului linisteste sufletul lui Adam, Eva nu mai plange, caldura Duhului datator de viata o Noului Adam-Hristos, o copleseste ca si atunci cand a fost plasmuita din coasta lui Adam.
Eva asculta cuvinte neintelese despre ea, din gura lui Adam cel cu suflet viu, pe care Fecioara Maria i le-a talcuit prin propria viata de smerenie si ascultare fata de Dumnezeu – Luca 1:38, Fecioara Maria fiind Eva cea Noua: Mireasa Tatalui, Biserica Duhului Sfant si Maica Fiului cel Vesnic din Tata mai inainte de toti vecii. – Ioan Damaschin
Avea nevoie Cuvantul Hristos de sangiurile aceluiasi neam a lui Adam ca sa-l sfinteasca, sa-l jertfeasca, ca dar de pret si rascumparare pentru multi, mai presus de pretul mirului de ingropare varsat de pacatoasa.
Sange care sa-l spele pe Adam si Eva si tot neamul omenesc de pacatul mortii vesnice si al neascultarii ca sa poata sa invieze si sa straluceasca in lumina Slavei Dumnezeiesti. De aceea primeste chipul de rob prin Intrupare din sangiurile Fecioarei Maria. Luca 1:35
Aceasta-i rostul tainei Intruparii, tainei Nasterii, sensul mortii si invierii lui Hristos „pentru noi oamenii si a noastra mantuire” Simbolul Credintei. Aceasta este ziua care a facut o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea. Psalmul 117:24
In ziua a saptea Dumnezeu S-a odihnit peste creatia Sa, dand randuiala tuturor lucurilor Sale, prin revarsarea Duhului Sfant - Facere 2:2-3 „Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.”
Astazi la Inviere Hristos vesteste lumii prin ingeri ca omul intra in bucuria vietii celei vesnice, „acum toate s-au umplut de lumina si cerul si pamantul si cele de dedesubt” – Slujba Invierii - aratand zorile zilei a opta ale nesfarsitei Slave Dumnezeiesti – „Imparatia Mea nu este din lumea aceasta” Ioan 18:36
Vedem in taina Invierii, bucuria celor pamantesti si veselia celor ceresti, toate intrand in odihna vesnicului Dumnezeu, Evrei 4:3,10-11.
„Aceasta aleasa si sfanta zi” este Praznicul Invierii, „cea dintai zi a saptamanii, imparateasa si doamna, praznic al praznicelor este, si sarbatoare a sarbatorilor, in care binecuvantam pe Hristos in veci, si ne binecuvantam in lumina Invierii Sale” – Slujba Inverii
Ospatul Stapanului, masa cereasca, Euharistia liturgica vesnica, hrana omului indumnezeit vine sa sature si sa adape toata faptura cu rodire de viata: „sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata Lumina a Invierii. Si cantandu-I cantare de biruinta, luminat sa-L auzim zicand: „Bucurati-va!” - Penticostar
Bucurie se face ingerilor care vor vedea „taina cea din veac ascunsa” Efeseni 3:9, plinindu-se astazi la Scaunul Tatalui, prin firea omeneasca indumnezeita prin care a biruit moartea si iadul.
Bucuria slavitului Praznic al Invierii sa fie binecuvantare cereasca pentru toata faptura crestina impacata cu Dumnezeu, prin cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii, prin lumina invataturilor Duhului Sfant din tezaurul Sfintelor Scripturi si prin pazirea sfintelor porunci dumnezeiesti.
„Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim întru ea.”
HRISTOS A ÎNVIAT!!!
Părintele Calistrat, Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul – Vlădiceni, Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu