miercuri, 27 ianuarie 2016

Feminismul radical

Feminismul radical si corectitudinea politica
DE DR. GERALD L. ATKINSON
Traducere de IRINA BAZON

Probabil ca nici un aspect al corectitudinii politice nu iese mai pregnant în evidenta în viata de astazi a Americii ca ideologia feminista. Se bazeaza feminismul, asemeni celorlalte componente ale corectitudinii politice, pe marxis¬mul cultural importat din Germania în anii '30? Desi, în America, istoria feminismului se întinde pe o perioada mai lunga de 60 de ani, avîntul pe care 1-a luat în ultimele decenii a fost pus în strînsa legatura cu revolutia sociala în extindere condusa de marxistii culturali.
În ce zone putem observa prevalenta feminismului radical? La televizor, unde aproape toate filmele de succes au în centru o femeie ca „personaj-vedeta", iar subiectul si personajele pun în evidenta inferioritatea barbatilor si superioritatea femeilor. În armata, unde extinderea opor¬tunitatilor pentru femei, astfel încît acestea sa poata ajunge chiar în pozitii de lupta, este însotita de introducerea unor duble standarde si, ulterior, a unor standarde reduse, pre¬cum si de o diminuare a numarului de tineri înrolati, în timp ce „razboinicii" din fortele militare pleaca în masa. În cîmpul muncii, în cazul preferintelor si practicilor, validate de guvern, care favorizeaza femeile, fiind folosite acuzatiile de „hartuire sexuala" pentru a-i determina pe barbati sa se conformeze regulilor corecte politic. În universitati, unde studiile de gen prolifereaza, iar principiul „actiunii afir¬mative" se aplica la concursurile de admitere si angajare, îl întîlnim în alte zone ale pietei muncii, în sfera publica si în cea privata, unde se acorda un timp si o atentie fara precedent cursurilor de formare pentru dobîndirea unui comportament tolerant [„sensitivity training"], pe lînga promovarea actiunii afirmative. Este implementat în sco¬lile publice, unde „cunoasterea de sine" si „respectul de sine" sînt promovate din ce în ce mai intens, în timp ce învatamîntul universitar decade. Si, din nefericire, vedem cum, invocînd „dreptul femeii de a alege", multi americani, inclusiv dintre persoanele care se afla în pozitii de raspun-dere în sfera dreptului public si în cea culturala, cred ca „este un lucru normal" sa fie permisa uciderea celor mai neajutorati dintre noi.
Desi tema acestui eseu o constituie faptul ca miscarea feminista radicala este îmbratisata de actuala ideologie a corectitudinii politice, derivata din marxismul cultural, feminismul în sine are radacini mai vechi. Feminismul a luat nastere în America, în anii 1830, în cadrul generatiei care cunostea prima etapa a revolutiei industriale. Femeile, care timp de secole s-au confruntat cu greutatile unei vieti agrare, au ajuns sa apartina nobilimii din clasa de mijloc si sa dispuna de mai mult timp si energie, ceea ce le-a permis sa scrie articole de ziar si romane pentru „surorile" lor. Pri¬mele etape ale feminizarii culturii americane începusera1.
Aceste feministe, radicale în vremea lor, au devenit nucleul miscarii transcendentalistilor idealisti, printre care se numarau Ralph Waldo Emerson, Henry David Thoreau si multi pastori unitarieni radicali din epoca respectiva. Ei erau, de asemenea, abolitionisti, preocupati de abolirea sclaviei, precum si de anihilarea culturii Sudului. Stimu¬lati de retorica scriitoarelor Harriet Beecher Stowe (autoa¬rea romanului Coliba Unchiului Tom), Julia Ward Howe (autoarea versurilor din „Imnul de batalie al Republicii") si Margaret Fuller (prima editorialista feminista radicala), barbatii si femeile din aceasta generatie care adera la trans- cendentalismul idealist au împins tara noastra într-un raz¬boi civil.
Cine erau acesti idealisti transcendentalisti si de ce ar trebui oare sa ne reamintim de ei astazi? Acestia au fost precursorii generatiei idealiste a „boomerilor"2 de astazi. Desi nu putem identifica o legatura directa între trans¬cendentalisti si boomerii de astazi, caracteristicile lor sînt foarte similare. Putem sa ne dam seama în ce directie ne conduc boomerii care formeaza elita actuala daca trecem în revista istoria transcendentalismului si principiile de la baza acestei miscari.
Transcendentalistii au pledat pentru abolirea sclaviei, drepturile femeilor, cumpatare, pacifism (dar nu si în cazul luptei împotriva sclaviei) si pentru alte cauze pe care le rega¬si m astazi în cultura pop apartinînd curentului New Age. De la aceste cauze s-a ajuns la spiritism (vorbirea cu mortii), misticism oriental si frenologie (cunoasterea personalitatii cuiva prin analizarea conformatiei craniului). Aceste pre¬ocupari s-ar încadra de minune în miscarea New Age de astazi. Luther George Williams subliniaza, referindu-se la organizatiile de femei si la miscarea pentru drepturile civile:
„Sclavii eliberati au obtinut dreptul la vot numai dupa adoptarea amendamentelor al 13-lea, al 14-lea si al 15-lea (ratificat în 1870), dar femeile nu au avut acelasi succes. Ele nu au primit dreptul la vot decît dupa adoptarea amenda¬mentului al 19-lea, în 1920. Totusi, victoriile politice sub¬stantiale pe care aceste grupuri le-au înregistrat (în perioada Razboiului Civil) au consolidat cooperarea dintre ele. Astazi, organizatiile lor politice domina fiecare aspect al societatii, politicii si educatiei din America, inclusiv sfera armatei."3
Într-adevar, se poate observa o paralela politica între asaltul feminismului radical asupra institutelor VMI4 si The Citadel5 si activismul transcendentalistilor din perioada Razboiului Civil. Acest atac desfasurat astazi constituie, în parte, o continuare a eforturilor depuse pe parcursul unui secol de a distruge cultura Sudului. Spre deosebire de feminismul radical din prezent, feminismul social din anii 1890 si de la începutul secolului XX avea un caracter mai putin totalitar. Adeptii lor militau pentru dreptul la vot al femeilor, dar si pentru întarirea familiei.
Astazi, feminizarea culturii americane, proces care a cunoscut o accelerare începînd cu anii 1960, continua sa se extinda. Feministii radicali cer ca femeilor sa li se permita sa poata „alege" intrarea în infanterie, în artilerie, în cadrul fortelor speciale sau ocuparea functiei de inginer militar în armata si marina. Aceste solicitari vin în urma intensificarii procesului de feminizare a Aviatiei navale, Fortelor Aeriene si Armate ale SUA începînd cu 1993.
Feminizarea politicii americane a fost promovata la alegerile prezidentiale din 1996, cînd partidele au creat prezentari „feminizate" ale candidatilor, concepînd dis¬cursuri sentimentale, emotionale, de genul celor ale lui
Oprah Winfrey, si clipuri video sentimentale cu candidatii la presedintie. Ambii candidati au fost portretizati drept niste fiinte sensibile, blînde, conduse de emotii, conectate suficient de puternic la sentimentele lor, astfel încît toate femeile din America sa se simta „confortabil" sub condu¬cerea lor6. Mizînd pe voturile a 60 de milioane de femei, ambele partide au încercat sa intre în gratiile componentei „feminine" a Americii7.
Fara îndoiala ca, în mass-media, se promoveaza o ima¬gine a „barbatului de astazi" ca fiind cea a unui tip emotio¬nal, care se conformeaza agendei feministe radicale. El este un produs principal al hollywoojului, e nelipsit din sitco- murile si filmele de la televizor, imaginea lui e promovata de analistii politici invitati la talk show-uri8. Feminizarea a devenit un fenomen atît de evident, încît ziarele si revis¬tele scriu despre asta. De exemplu, revistele Washington Times si National Review ne spun ca „în spatele promovarii fervente a «chestiunilor barbatesti» în revistele de astazi dedicate barbatilor, se ascunde o criza de încredere. Ce înseamna sa fii barbat în anii "90?" Se constata ca revis¬tele din vremea noastra dedicate barbatilor (Esquire, GQ, Mens Health, Mens Fitnessy Mens Journal, Details, Maxim, Mens Perspective) „se adreseaza unui nou tip de barbat, feminizat (...)"9 Cîteva exemple? Modul cum se raportau altadata barbatii la înfatisarea lor exterioara nu mai este actual. Daca ne mai amintim, grija parintilor nostri fata de mentinerea unui aspect fizic placut se limita, în general, la barbierit si punerea unei cravate. Potrivit lui Lowry:
„Este greu sa ni-i imaginam fiind interesati de articole de genul «Un abdomen plat pentru plaja» (Verge) sau de cele trei parfumuri barbatesti noi, potrivite pentru sezonul de toamna (GQ), sau chiar de un articol cu titlul «Noul costum la moda în toamna aceasta» (Esquire). Dar, undeva pe parcurs, barbatii au devenit mai putin preocupati de a fi puternici si sobri si mai interesati sa fie atragatori"10.
Într-adevar, procesul feminizarii culturii americane este aproape încheiat. Iar ultimul bastion al dominatiei mascu¬line, armata SUA, se afla sub asalt.
Daca acest curent al „feminizarii" ar fi stimulat numai de feministii radicali care urmaresc sa rastoarne o ierarhie perceputa ca fiind dominata de barbati, ar exista o speranta mai mare ca ciclurile istorice vor conduce catre o reconcili¬ere durabila între barbati si femei în America. Dar interesele din spatele acestei miscari tintesc dincolo de acest obiectiv si nu vor fi satisfacute de vreo reconciliere. Feministii radi¬cali au îmbratisat si au fost atrasi în miscarea mai ampla si cu implicatii mai adînci a marxismului cultural. Pentru marxistii devotati, strategia este de a ataca ori de cîte ori o divergenta aparenta va da nastere unui numar de persoane „asuprite", viitori potentiali alegatori - în acest caz, femeile, care reprezinta cea mai mare parte din electorat. Marxistii culturali, barbati si femei, exploateaza la maximum aceasta situatie, iar teoria dezvoltata de Scoala de la Frankfurt le ofera ideologia necesara.
Teoriile Scolii de la Frankfurt sustin ca personalitatea autoritara este un produs al familiei patriarhale. Exista o asociere directa între aceasta teorie si cartea lui Engels
Originile familiei, a proprietatii private si a statului, care promoveaza matriarhatul. Mai mult, Karl Marx a fost cel care a scris, în Manifestul comunist, despre ideea radicala a unei „comunitati a femeilor". În plus, în 1845, în Ideologia germana, a criticat conceptia ca familia constituie unitatea de baza a societatii.
Conceptul de „personalitate autoritara" nu trebuie interpretat, în primul rînd, ca o tinta în razboiul împotriva prejudecatilor. Este un ghid folosit în razboiul psihologic împotriva barbatului american, pentru a-1 face pe acesta neinteresat sa apere credintele si valorile traditionale. Cu alte cuvinte, scopul a fost de a-1 „castra". Fara îndoiala, Institutul de Cercetari Sociale al Universitatii Frankfurt urmarea acest lucru, din moment ce a folosit termenul de „tehnici psihologice pentru schimbarea personalitatii".
Personalitatea autoritara, studiata în anii 1940 si 1950 de adeptii americani ai Scolii de la Frankfurt, a pregatit terenul pentru desfasurarea unui astfel de razboi psihologic împotriva rolului barbatului. Obiectivul a fost promovat de Herbert Marcuse si de altii, sub paravanul „eliberarii feme-ilor" si în cadrul miscarii noii stingi, în anii '60. Dovada ca se intentioneaza ca tehnicile psihologice pentru schimbarea personalitatii sa se concentreze în special pe „castrarea" barbatilor americani a fost oferita de Abraham Maslow, fondatorul „psihologiei umaniste, cea de-a treia forta" si promotor al tehnicilor psihoterapeutice în salile de clasa ale scolilor publice11. El scria ca „urmatorul pas în evolutia personala este transcenderea masculinitatii si a feminitatii catre un tip general de umanitate"12.
Se pare ca promotorii înfocati ai marxismului cultural stiu exact ce vor sa faca si cum au de gînd sa îsi puna în aplicare agenda. În fond, au reusit deja sa realizeze o parte importanta din obiectivele lor.
Cum s-au petrecut aceste transformari în universitatile americane? Gertrude Himmelfarb observa ca ideile s-au strecurat în cursurile universitare traditionale aproape neobservate pîna cînd a fost prea tîrziu. Schimbarea s-a petrecut atît de discret ca, atunci cînd au cercetat situa¬tia, au observat ca postmodernistii le promovau ideile cu zel. „Erau învaluiti de un val de subiecte la moda legate de multiculturalism, cum sînt feminismul radical, relativis¬mul deconstruit ca istorie si alte cursuri" care submineaza continuitatea civilizatiei occidentale13. Într-adevar, acest val a avansat, inundînd totul, asa cum au anticipat Antonio Gramsci si reprezentantii Scolii de la Frankfurt - o revolu¬tie blînda, careia nu i s-a putut opune rezistenta prin forta.
Scoala de la Frankfurt a stabilit etichetarea oponenti¬lor Revolutiei culturale marxiste ca avînd o „personalitate autoritara". Potrivit datelor disponibile:
În 1944, a avut loc o reuniune a oamenilor de stiinta americani, organizîndu-se o conferinta despre prejudecatile religioase si rasiale. În urmatorii cinci ani, o echipa a Scolii de la Frankfurt, sub conducerea lui Max Horkheimer, a realizat profilul social si psihologic detaliat al americanilor în cadrul unui proiect intitulat „Studii despre prejudecati". A rezultat o carte denumita Personalitatea autoritara, scrisa de Theodor Adorno et al., care rezuma unul dintre cele mai ample sondaje de opinie realizate în Statele Unite. Cartea a fost publicata în 1950 si se încadreaza, în toate privintele, în linia principiilor originale ale teoriei critice. Fiind un docu¬ment care confirma sistemul ideologic al revolutionarilor Scolii de la Frankfurt, este, funciarmente, anti-Dumnezeu, anti-crestinism, anti-familie, anti-nationalist, anti-patrio- tism, anti-conservator, anti-ereditate, anti-etnocentrism, anti-masculinitate, anti-traditie si anti-moralitate.
Toate aceste aspecte sînt caracteristice teoriei critice14.
„Marxismul cultural", asa cum este el predicat în SUA de absolventii Scolii de la Frankfurt, este implementat de elita formata din boomeri. Aceasta a teoretizat si a raspîn- dit conceptele foarte populare si distructive de „actiune afirmativa", „multiculturaîism" si „diversitate". Nimeni nu poate evita acesti termeni astazi. Aceste concepte s-au dez¬voltat, în timpul anilor 1940, ca urmare a studiilor despre antisemitism si discriminare ale Institutului de Cercetari Sociale Si a infuziei sistematice a limbii cu termeni precum „discriminare", „drepturi civile", „drepturile femeilor" si alte „drepturi ale minoritatilor" în cultura americana.
Potrivit lui Raehn: „Teoria critica, functionîn<d ca psiho¬logie a maselor aplicata, a condus la deconstruirea genului în cultura americana. Ca o consecinta a aplicarii principi¬ilor teoriei critice, distinctiile dintre masculinitate si femi¬nitate vor disparea. Rolurile traditionale avute de mame si de tati trebuie anulate, astfel încît patriarhatul sâ se încheie. Copiii nu vor mai fi crescuti potrivit genului lor biologic si rolurilor asociate diferentelor biologice dintre ei. Toate aceste aspecte reflecta scopul Scolii de la Frankfurt, con- stînd în suprimarea familiei traditionale."15
Astfel, unul dintre principiile de baza ale teoriei critice a fost necesitatea de a distruge familia traditionala. Corifeii Scolii de la Frankfurt predicau:
„Chiar si o abolire partiala a autoritatii parentale în familie ar trebui sa sporeasca disponibilitatea unei genera¬tii viitoare de a accepta schimbarea sociala."16
Cei care urmaresc transformarea culturii americane, asa cum a fost gîndita de marxistii culturali, tintesc mai departe decît instituirea egalitatii între sexe. Agenda lor include „teoria matriarhala", prin care îsi propun sa trans¬forme cultura americana în una dominata de femei. Aceasta constituie o revenire la Wilhelm Reich, membru al Scolii de la Frankfurt, care a conceput teoria matriarhala în termeni psihanalitici. În 1993, Reich scria, în Psihologia de masa a fascismului, ca matriarhatul constituie singurul gen auten¬tic de „societate naturala".
Erich Fromm, un alt membru fondator al Institutului, a fost unul dintre cei mai activi sustinatori ai teoriei matri¬arhale. Fromm considera ca toate sentimentele de iubire si altruism deriva, în fond, din dragostea materna care se dez¬volta în perioada lunga de sarcina si de îngrijire postnatala: „Prin urmare, [în conceptia lui Fromm] dragostea nu depinde de sexualitate, asa cum credea Freud. De fapt, sexul se asociaza, cel mai adesea, cu ura si cu distrugerea. Mas¬culinitatea si feminitatea nu sînt reflexii ale diferentelor sexuale «naturale», cum au crezut romanticii. Ele, provin, mai degraba, din diferentele asociate rolurilor sociale, care sînt, în parte, determinate social."17
Aceasta dogma a constituit un precedent al conceptii¬lor feministe radicale de astazi despre care citim în ziare si auzim în programele de televiziune, inclusiv în buleti¬nele de stiri. Pentru promotorii lor, rolurile barbatilor si ale femeilor sînt un rezultat al îndoctrinarii culturale - o îndoctrinare impusa de o cultura patriarhala masculina, în detrimentul femeilor.
Într-adevar, în anii 1990, marxismul cultural a fuzionat cu feminismul radical în cadrul generatiei boomerilor, care amintesc de transcendentalistii periculosi de la începutul secolului al xlx-lea. O stare generala conflictuala ia nastere în tara noastra, stare care poate conduce la destramarea civilizatiei americane.
Critica distructiva a elementelor care compun funda¬mentul culturii americane a inspirat revolutia contracultu- rala din anii 1960. Boomerii idealisti care deveneau majori s-au straduit sa transforme cultura predominanta într-o cultura opusa, în spiritul revolutiei sociale. Acum, repre¬zentantii generatiei boomerilor se afla în pozitii de putere si sînt preocupati sa submineze institutiile istorice ale tarii noastre. Ei urmaresc si distrugerea mostenirii „civilizatiei occidentale".
Cum scrie Richard Bernstein în cartea sa despre mul- ticulturalism, „în ultimele decenii, miscarea condusa de revolutionarii marxisti din America s-a axat, mai curînd, pe razboiul dintre rase si sexe decît pe lupta de clasa", spe¬cifica epocii anterioare18. Acest fapt reflecta implementarea unui program de restructurare a societatii americane cu implicatii mai ample decît cele pe care le poate avea un pro-gram economic. Dupa cum declara deschis revolutionarii sociali, scopul lor este de a desfiinta hegemonia barbatilor albi. Pentru realizarea acestui plan, toate barierele din calea introducerii unui numar mai mare de femei si minoritati în întreaga „structura a puterii" trebuie sa fie eliminate prin toate mijloacele disponibile. Adoptarea de legi si intentarea de procese, intimidarea si demonizarea barbatilor albi ca fiind rasisti si sexisti sînt obiective urmarite prin interme¬diul mass-media si al sferei universitare. Psihodinamica procesului revolutionar tinteste catre descalificarea psihica - decapitarea - celor care se opun.
Dupa cum subliniaza Steve Forbes: „Fondatorii tarii noastre au recunoscut existenta a trei valori primordiale în Declaratia de Independenta si le-au asezat într-o ordine adecvata: viata, libertatea si urmarirea fericirii."19
Forbes observa ca, daca ordinea acestor drepturi fun¬damentale ale omului este inversata - plasarea fericirii îna¬intea libertatii sau a libertatii înaintea vietii - ajungem la haos moral si la anarhie sociala.
Judecatorul Robert Bork descrie o astfel de situatie ca fiind „liberalism modern". Trasaturile acestuia sînt, potrivit lui Bork, „egalitarismul radical" (mai curînd, egalitate în privinta rezultatelor decît a oportunitatilor) si „«individua¬lismul radical» (reducerea drastica a limitelor care pot îngradi satisfactia personala)"20. /
De asemenea, judecatorul Bork defineste feminismul radical drept „cel mai distructiv si fanatic" aspect al acestui liberalism modern. În continuare, caracterizeaza feminis¬mul radical ca fiind „totalitar în spirit".
Majoritatea americanilor nu-si dau seama ca, prin insti¬tutiile lor, sînt condusi de revolutionari sociali care aspira catre distrugerea continua a ordinii sociale existente pen¬tru a crea una noua. Revolutionarii sînt elitele formate din boomeri, adepti ai curentului New Age.21 Ei controleaza, în prezent, institutiile publice din Statele Unite. Revolutia lor „blînda", începînd cu revolutia contraculturala din anii tineretii lor, se apropie de apogeu. Un element-cheie sau chiar dominant - deoarece, dupa cum se presupune, acesta reprezinta cel mai mare grup social si politic din masa posi-bililor alegatori ai lor - este feminismul. Miscarea marxista, în varianta ei culturala moderna „discreta", pare a „matura" totul în calea ei. Detinînd controlul în mass-media - infes¬tata total de ideile feministe este greu de depistat fortele care instiga la o revolutie contraculturala. Sînt boomerii noi totalitaristi generatia cea mai periculoasa din istoria Americii? William Strauss si Neil Howe sugereaza ca asa este, în cartea lor Generations: The History of America s Future: 1584-2069 [„Generatii: Istoria viitorului Americii: 1584-2069"]22.
James Kurth noteaza: „Statele Unite au devenit o mare putere care contesta o parte însemnata din ceea se considera odinioara a fi civilizatia occidentala, în special realizarile culturale si orînduirea sociala ale acesteia. Elitele ameri¬cane dominante - cele care se afla la putere în politica, în sfera afacerilor, în mass-media si în mediul universitar - se folosesc de puterea pe care o detin, în special de «puterea subtila» a informatiilor, a comunicatiilor, a mijloacelor de divertisment, pentru a distruge civilizatia occidentala nu numai în America, ci si în Europa."23
Vor lua oare atitudine barbatii americani, de orice rasa, si femeile traditionaliste americane de orice vîrsta si situa¬tie - care pot constitui, foarte probabil, o majoritate tacuta reprezentanta a sexului lor - pentru a se opune corectitudi¬nii politice? Sau vor continua barbatii americani sa accepte, de bunavoie, o viitoare conditie de sclavi sub dominatia unui nou matriarhat american?" Se va pregati astfel calea catre o stare de anarhie si catre sfîrsitul democratiei ame¬ricane? Se poate ca soarta civilizatiei americane sa depinda de rezistenta ferma a barbatilor americani împotriva femi¬nismului corect politic. Mai mult decît atît, ei trebuie sa se opuna abil tuturor ideilor corectitudinii politice, ale marxis¬mului cultural - feminismul radical fiind doar una dintre armele acestuia.

Articolul a fost preluat din cartea Corectitudinea politică, apărută la editura Rost.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu