Ce putere au preoții?

La o privire generală, ce putere au preoţii ăştia? N-au armată sau miliţie, nu pot impune nimic, nici măcar să vii la Biserică, la ajun le poţi bine merci închide uşa în nas, prin biserică poţi să nu dai decât cu picioarele înainte sau, mai nou, nici măcar atunci.

Asistăm de ceva vreme la un atac concertat, bine plătit şi sistematic asupra preoţilor ortodocşi. Nimic de alte confesiuni. Orice buletin de ştiri din media e musai să conţină ceva de scandal, vreun popă beat, vreo bazaconie, corupţie probabilă, clopot furat, ceva acuzaţii isterice însă fără fond, orice numai să dea senzaţia unei grave erori sistemice în ceea ce priveşte preoţimea.

Dacă priveşti o dată sau de două ori la asemenea făcături, ca om normal la cap, cu copii şi părinţi, te amuzi teribil, dai din cap îngăduitor, te încrunţi uşor sau chiar slobozeşti o consderaţie generală. Dacă şi ăştia s-au nărăvit, atunci noi ce să mai spunem, adică, dacă şi oamenii virtuţii, avocaţii lui Dumnezeu, sfinţiile lor, cad în păcat, atunci despre bieţii oameni ce să mai vorbim?

Însă dacă auzi mereu, aceeaşi prezentatoare ineptă cu voce seacă vorbind în fiecare seară despre ororile reale sau închipuite ale preoţilor, încetul cu încetul se infuzează în minte o generalitate a corupţiei, o breaslă a păcatului legiferat, purtătoare de stigmate teribile şi de secrete băneşti uriaşe. Oamenii ajung să creadă ceea ce aud, indiferent cât de stupidă ar fi afirmaţia, numai dacă o aud foarte des. Este una dintre prevederile oricărui manual de manipulare. Orice minciună devine adevăr prin repetare…

Ceea ce frapează este faptul că niciodată nu va fi prezentat preotul sărac de la ţară, care luminează lumea prin Scriptură, gârbovit de muncă, plin de noroiul fecund al marilor germinaţii spirituale. Doamne fereşte de vreun reportaj cu un duhovnic bun, cu vreun călugăr purtător de duh sau cu vreun preot de mir care strânge sute de oameni sub predica şi patrafirul său. Dacă e vreo sărbătoare, niciodată nu se vor prezenta sensurile duhovniceşti sau teologice ale ei, ci doar îmbulzeala, baba leşinată de căldură sau bien sur de frig, vociferările, bulucul, tradiţiile vrăjitoreşti, botezul cailor et caetera.

La o privire generală, ce putere au preoţii ăştia? N-au armată sau miliţie, nu pot impune nimic, nici măcar să vii la Biserică, la ajun le poţi bine merci închide uşa în nas, prin biserică poţi să nu dai decât cu picioarele înainte, sau mai nou nici măcar atunci. Canoanele şi legile lor nu sunt obligatorii, există oricând alţi câteva sute prin preajmă dacă nu-ţi convine ce-au spus, ce mai, poţi să ai o viaţă tihnită, lipsită total de prezenţa lor nefericită, fără ghinioane, sutane negre şi alte tradiţionalisme medievale.

Însă dacă privim mai de aproape, înţelegem din vreo 2000 de ani de istorie a umanităţii făurită pe principiile lui Hristos, că preoţii au totuşi o putere, care e cea mai mare din lume: aceea de a ierta păcatele. Această putere le-a fost dată apostolilor şi urmaşilor lor când Hristos a zis: „Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi cărora le veţi ţine ţinute vor fi”. Asta înseamnă că nu prea poţi să fii creştin adevărat fără să dai pe la preoţi. Spovedania nu poate exista la psiholog, vecină, amic de pahar, ci doar în faţa lui Dumnezeu, ca Sfântă Taină purtătoare de Duh. Ea e curăţirea sufletului de tina patimilor, de rănile vechi şi agravante ale păcatului făcut iar şi iar, redundant spre moarte veşnică. Aşa zişii creştini care nu dau pe la Biserică nu au igiena spirtuală minimă pentru a-l primi pe Dumnezeu. Şi fără Împărtăşanie, sufletul lor literamente moare veşnic, existând doar la nivel intenţional, ca proorocie a osândei.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea chiar că dacă te întâlneşti pe drum cu un înger şi cu un preot, dă bineţe şi cere binecuvântare preotului, şi apoi îngerului, pentru că primul poate să îţi ierte păcatele, iar al doilea nu. Nu era nicidecum o epatare clericalistă, nici un encomion ascuns al tagmei, ci realitatea pură şi simplă. Preoţii, aşa răi cum or fi, au puterea de la Dumnezeu, nemeritată, de a binecuvânta, ierta şi umple de harul Duhului Sfânt pe credincioşi.

Moralitatea şi râvna lor sunt necesare în primul rând lor, pentru a moşteni viaţa veşnică. Puterea de a predica fulgerător e semnul minunat al lucrării Duhului. Vocea pătrunzătoare şi lină, dicţia, înţelepciunea şi experienţa, trăirea liturgică, dragul de oameni şi interioritatea rugătoare, toate sunt pietre nestemate pe cununa nevăzută a preotului. Însă şi dacă nu le-am vedea noi, sau Doamne fereşte, chiar dacă nu le-ar avea, preotul are ceva mai de preţ decât toate bogăţiile acestei lumi: puterea de la Duhul Sfânt de a-L aduce pe Dumnezeu în viaţa oamenilor, prin Trupul şi Sângele lui Hristos.

Fără preoţi creştinătatea se transformă în asociaţie locativă, în oficină filantropică sau în companie de spectacole ritualice. Protestantismul a dovedit că atunci când a declarat iresponsabil că toţi oamenii sunt preoţi, atunci nimeni nu a mai fost preot, şi nimeni n-a mai săvârşit la ei Dumnezeiasca Liturghie a lui Hristos. Lumea s-a pustiit de nefiinţă, a murit de inaniţie euharistică. Confesiunea rezultată s-a rupt şi s-a dezintegrat în mii de grupări, care au temeiuri filosofice, harismatice, istorice, filantropice, numai mântuitoare şi sacerdotale nu. Cel mai cumplit atac al celui viclean asupra Bisericii a fost acela când prin reformă s-a desfiinţat Sfânta Liturghie şi a fost înlocuită cu o cină ritualică sau cu predici inutile fără Cuvântul lui Dumnezeu.

Preoţii de bună seamă trebuie să se pregătească toată viaţa lor pentru taina Jertfirii lui Dumnezeu în faţa lor. Inimile lor trebuie să devină Cruci de taină pe care se pironeşte în iubire însuşi Dumnezeu. Mâinile lor nevrednice, împrumutate de Împăratul cerurilor şi care ridicate la cer aduc pe Duhul Sfânt printre oameni, trebuie curăţite mereu şi mereu, spălate cu lacrimi, căci poartă în căuşul palmelor lor pe Mielul cel veşnic, străpuns pentru păcatele noastre. Oricât am fi de deschişi la minte, sau mai bine zis cu cât suntem mai înţelepţi, avem nevoie de preoţi pentru a ne mântui. Plini de imperfecţiuni, diferiţi unii de alţii, lipsiţi de militarizare sau de uniformizare piramidală, cu reverenda impecabilă sau prăfuită de mers prin colbul inimilor, preoţii noştri sunt singurii care ne pot scoate din iadul pe care ni-l construim cu sârg prin păcate. Asta e singura lor şansă de a se mântui şi aş spune singura noastră şansă.

Sursa: doxologia.ro

Dacă piciorul tău smintește, acoperă-l!

   Am scris acum câțiva ani, revoltat, un articol despre păcatul smintelii cauzat de îmbrăcămintea indecentă, în special a fetelor.   

    Blogul respectiv nu mai există și am crezut că postarea a fost pierdută. E un text aspru, dar, zic eu, plin de adevăr.
     Astăzi am citit un articol despre aceeași problemă, dar mult mai dezvoltat. Redau mai jos întregul articol, iar la sfârșitul postării, voi reda și articolul meu pe care l-am găsit repostat de Saccsiv.

Îmbrăcămintea indecentă

    Prin acest articol vreau să ajut fetele să înţeleagă cum gândim noi băieţii despre fetele care adoptă o ținută indecentă.

   Dar mai întâi vom lămuri un aspect despre motivațiile fetelor de a se îmbrăca provocator. Din câte am trăit eu, am observat că sunt două tipuri de a gândi în rândul femeilor:

   Femeile care se îmbracă provocator doar pentru a imita ca model anumite femei pe care le-au văzut în societate şi pe care le percep ca vedete de succes, cu o viaţă socială şi profesională de invidiat. La nivelul sub-conştientului, imitându-le modul de a se îmbrăca, femeile încearcă să obţină de fapt acelaşi succes ca şi ele pe plan sentimental şi profesional. Deşi felul lor de a se îmbrăca stârneşte pofta bărbaţilor, totuşi ele nu conștientizează acest lucru deloc sau aproape deloc, ba poate sunt chiar femei şi fete cuminţi, care merg şi la biserică. Ele imită doar pentru a căuta fericirea, fără să se gândească că vor fi percepute  de bărbați altfel decât și-ar dori și altfel decât sunt ele în interior. Am văzut fete blânde şi curate îmbrăcate cu fuste scurte şi pantaloni mulaţi doar pentru că aşa e moda, pentru a nu părea ciudate în faţa colegelor şi prietenele din viaţa lor.

   Femeile care se îmbracă provocator şi sunt foarte conştiente de puterea lor de a atrage și controla bărbaţii prin seducție. Aceste femei ştiu foarte bine că vor întoarce multe priviri, ştiu că felul lor de a se îmbracă le va ajuta într-o lume condusă în mare parte de bărbaţi. În general aceste femei nu conştientizează efectele păcatul desfrânării şi au o viaţă neglijentă, departe de voia şi poruncile lui Dumnezeu.

   Poate generalizarea e cam forţată, poate mai sunt şi alte tipuri de a gândi în rândul femeilor, dar totuşi am vrut să scot în evidenţă că unele femei se îmbracă indecent, deşi îmbrăcămintea este în opoziţie cu starea lor sufletească. Decizia de a se îmbrăca astfel vine ca urmare a presiunii societăţii şi a lumii desfrânate în care trăim. Pe acest fete vreau astăzi să le ajut să înţeleagă cum gândim noi bărbaţii.

   Voi fi foarte direct şi voi cita o expresie mult auzită în popor: „bărbaţii sunt porci”. Da, aşa este în multe cazuri, bărbaţii sunt porci, în sensul că sunt mai insensibili ca femeile, mai puţini atenţi la detalii, mai aplecaţi spre desfrânare din fire, mai aprinşi în pofta lor. Vreau să vă povestesc ceva şi apoi voi reveni pentru a detalia felul multor bărbați de a gândi.

   Îmi povestea cineva că în Galaţi, acum vreo câţiva ani, s-a difuzat la cinema filmul „Fast and furios” un film cu curse de maşini, cu automobile modificate pentru a arăta cât mai bine şi pentru a dezvolta o putere cât mai mare. După aproape două ore de stat şi privit la ce se întâmpla în acest film, când au ieşit afară din cinematograf, băieţii s-au urcat în maşinile lor şi toţi au plecat de pe loc cu scârţâit de cauciucuri şi gata-gata să intre în cursă cu cei din jur, forjându-şi motoarele la maxim, chiar dacă aveau o simplă Dacia 1310 sau altceva.

   Lucrurile se desfășoară după același tipar psihologic atunci când bărbaţii văd pe stradă femei cu sânii parţial dezgoliţi, cu spatele gol, sau femei îmbrăcate cu pantaloni mulaţi prin care li se accentuează formele, fundul. În mintea lor, mulți dintre ei fiind viciați de pornografie, vor vrea să pună mâna, să atingă, să simtă plăcerea atunci când văd o femeie îmbrăcată provocator. În imaginaţia lor se vor derula instantaneu scenarii erotice în care femeia pe care o văd pe stradă va fi "parteneră" într-un act de intimitate.

   Ciudat, nu? Poate că femeia care a stârnit pofta bărbatului anonim de pe stradă vroia să transimită alt mesaj decât cel receptat, poate vroia să arate că este frumoasă, tandră, feminină și gingaşă.

   Da, aşa se întâmplă mai mereu, femeile se îmbracă provocator pentru a atrage atenţia către persoana lor, iar bărbaţii vor fi atraşi mai mult de trup şi de posibila obţinere a plăcerii sexuale din relaţia cu aceste femei.

   E clar că orice gest al nostru transmite un mesaj celor din jur. Felul de a se îmbrăca al femeilor transmite un mesaj foarte direct bărbaţilor, deşi ele poate nu conştientizează asta. Afişându-se cu o bluză care are un decolteu foarte deschis, femeia îi invită subliminal pe bărbaţii pe care-i întâlneşte să-i vadă sânii, chiar dacă acest lucru se întâmplă într-un loc public, chiar dacă bărbaţii îi sunt total străini, chiar dacă ea este căsătorită sau nu, chiar dacă are 40 de ani şi ar trebuie să fie un exemplu pentru tinerele fete.

   Dacă prin felul tău de a te îmbrăca îi inviţi pe bărbaţii pe care-i întâlneşti să-ţi vadă trupul dezgolit, de ce te aştepţi ca ei să te aprecieze pentru curăţia sufletului tău? Sau pentru blândeţea şi înţelepciunea ta? Le pui în evidență trupul? Atunci trupul îl vor aprecia. Te dezgoleşti parţial în faţa lor îmbrăcându-te sumar? Atunci bărbaţii vor vrea să te dezgolească total şi să obţină plăcerea păcatului.

   Multe fete tinere suferă din dragoste, fiind părăsite de băieţi chiar din pricina faptului că s-au pus în valoare mai mult trupeşte în fața lor. Băieţii şi-au luat partea şi au plecat.

   Ştiu că fetele sunt sensibile, că-şi doresc să fie iubite sincer, apreciate şi alintate tandru dar greşesc nebănuit de mult atunci când îmbrăcămintea pe care o adoptă nu este în acord cu starea lor sufletească şi cu dorinţele lor sincere.

   Fetelor, nu vă păcăliţi singure! Îmbrăcându-vă provocator vă afişaţi în faţa bărbaţilor ca o bucată de carne şi nu ca o femeie care urmează modelul suprem al feminităţii, Maica Domnului.

   Noi bărbaţii ne aprindem uşor spre desfrânare şi diavolul ştie asta, încercând mereu să ne tragă privirea spre femei care se îmbracă lasciv şi provocator. Mulţi băieţi şi bărbaţi în ziua de astăzi privesc filme porno şi imagini cu femei dezbracăte în reviste şi pe internet şi mintea lor este stricată şi pervertită. Când privesc o fată pe stradă se activează instantaneu în mintea lor scenarii pe care le-au văzut în filme, iar femeia din fața lor devine pentru ei un mijloc de a obţine plăcere imaginară.

   Să ştiţi fetelor că între bărbaţi se vorbeşte destul de urât despre femeile care se îmbracă cu decolteuri, haine mulate şi fuste scurte. Sunt tratate ce femei uşoare, pe care uşor le poţi ademeni la pat, femei fără personalitate, care se culcă cu oricine-oricând.

   Să nu uitaţi niciodată faptul că pentru bărbați, cele mai atrăgătoare și de dorit femei sunt cele inaccesibile! Cele care se descoperă cu greu, cele care se lasă cucerite cu anevoie. Iar un bărbat care a cucerit o astfel de femeie nu o va lăsa pentru că s-a implicat mult pentru a-i câștiga încrederea.

   Fetelor, îmbrăcându-vă provocator îi împingeţi pe bărbaţi în marginea prăpastiei păcatului. Această tensiune sexuală stârnită la vederea trupul femeilor va răbufni în viaţa bărbatului fie prin masturbare, fie prin desfrânare, fie prin adulter, iar în cel mai bun caz bărbaţii se vor detensiona în braţele iubitoare ale soţiei.

   Dezgolindu-vă trupul prin îmbrăcăminte veţi fi exemplu negativ pentru femeile din jur, fără a conştientiza acest lucru. Am văzut femei trecute de 45-50 de ani sau chiar mai înaintate în vârstă îmbracate cu pantaloni, cu rochii de adolescente, de parcă ar fi avut 20 de ani. Ba uneori îşi mai arată şi părţi ale trupului, şi asta pentru că au luat exemplu de la fiicele lor, de la colegele lor mai tinere sau de le televizor.

   Fetelor vă supăraţi că bărbaţii sunt insensibili şi mereu cu gândul la partea trupească, dar şi voi prin felul vostru de a vă îmbrăca sporiţi per general această atitudine a lor.

   Libertinajul sexual promovat astăzi este o consecinţă directă a doi factori care se inter-condiţionează reciproc şi se hrănesc unul pe celălalt: poftirea bărbaţilor şi lascivitatea femeilor.

    Am folosit în acest articol de multe ori cuvântul „provocator” care denotă de multe ori în mintea oamenilor de astăzi o atitudine care trebuie afişată. E cool astăzi să fii provocatoare, să-i faci pe bărbaţi să se uite după tine. Dar nu uitaţi că termenul de „provocator” înseamnă să provoci în celălalt poftă sexuală, să-l ispiteşti, să-l inviţi să desfrâneze măcar mental dacă nu prin faptă. Mântuitorul spune clar că bărbatul care a poftit o femeie doar cu gândul a şi săvârşit adulter.

   Fetelor nu-i aruncaţi pe bărbaţi în desfrânare prin felul de a vă îmbrăca! Puteţi distruge familii şi suflete! Va veni vremea când veţi da seamă pentru asta. În închieiere vreau să împărtăşesc cu voi câteva vorbe ale Sfântului Apostol Pavel din Întâia Epistola către Timotei, capitolul 2, versetele de la 8 la 11:

   „Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu. Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea.”

Claudiu, administrator site Altarul credinței

Redau mai jos, după cum am spus, articolul meu de pe un blog vechi (să fie vreo 5 ani de atunci)

Dacă piciorul tău smintește, acoperă-l

   Vara cu toţii ne plângem de căldură şi invocăm acest motiv pentru a umbla mai dezbrăcaţi. Problema este însă este că se umblă indecent nu numai vara când e cald, ci unele tinere, dar şi unii băieţi, umblă sumar îmbrăcaţi şi iarna, doar ca să îşi etaleze trupurile. Puştoaice din generală până la „doamne” căsătorite deja, umblă pe stradă ca pe podiumul fotomodelelor, îmbrăcate provocator în fuste mini sau colanţi strânşi pe corp şi cu cel mai mare decolteu de pe piaţă. Astfel motivul a devenit pretext.

   Hristos acuza pe bărbaţii „pofticioşi” de acelaşi păcat ca şi un notoriu curvar. Dar şi unele femei sunt vinovate fiindcă le oferă priveliştea care îi aprinde spre poftă. Dacă lor se pare, Mântuitorul nu le-a adresat nicio mustrare, să citească mai bine: ” Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Mt. 18, 6-7). Femeile şi bărbaţii care astfel sau în orice alt chip smintesc, fac un păcat aproape de neiertat.
    Creştinelor, prin îmbrăcămintea indecentă smintiţi pe aproapele mai slab de cuget şi intraţi în categoria de păcate enunţată mai sus. Frumuseţea trupului vostru e „proprietatea” lui Dumnezeu şi prin căsătorie, a soţului. Trupul vostru nu e subiect pentru fanteziile curvarilor! Şi să mă iertaţi de ce voi scrie acum: doar vacile sunt alese la târg după mărimea ugerelor, pentru a găsi un soţ bun nu trebuie să vă etalaţi picioarele şi sânii, ci caracterul nobil, frumuseţea sufletului.
    Să revenim şi să argumentăm „teoria” combaterii căldurii de vară prin dezgolire.
    Căldura nu se combate prin dezgolire ci prin haine subţiri prin care pielea poate să respire. Fustele lungi de in sau de bumbac răcoresc mai mult decât o fustă mini, unde picioarele stau direct în bătaia soarelui. De obicei puştoaicele şi tinerele necăsătorite umblă mai „sexy”, crezând că aşa vor găsi un soţ bun. Dar, deşi par numai ele de vină, nu e aşa. Cea mai mare vină o au mamele neglijente, care nu au grijă să le educe în duhul decent al creştinătăţii şi nu le pedepsesc când le văd că umblă pe stradă îmbrăcate ca nişte prostituate. Le lasă să meargă aşa şi la şcoală, iar apoi se plâng că un anume profesor sau coleg le-a stricat fata. Nu numai că nu le interzic fetelor lor îmbrăcămintea indecentă, ci ele însele fac tot posibilul ca fata lor să fie la modă, apoi se plâng la Dumnezeu că fiica s-a dus cu un golan, că nu o mai ascultă, că nu mai învaţă ci umblă prin discoteci, că băieţii o consideră o uşuratecă…

    Tot din acest motiv bărbaţii nu mai vor să se însoare de tineri pentru că şi aşa au acces gratuit la o mulţime de fete, gata să le cedeze. Tinerii de asta se căsătoresc târziu, după ce s-au săturat de sex şi vor un copil care să îi moştenească, dar din cauza păcatelor apare sterilitatea, apar bolile, cancerul…
    Creştino, dacă picioarele smintesc acoperă-le cu o fustă mai lungă, că e mai bine să zică lumea că eşti învechită, decât desfrânaţii să curvească cu tine în minţile şi inimile lor. Şi tu păcătuieşti dacă, din cauza ta , un astfel de curvar a privit cu poftă  la formele tale. Dacă ai fi fost îmbrăcată decent, păcatul ar fi fost doar al lui, dar prin dezmăţare, cea mai mare parte din vină o porţi tu. Acoperă-ţi şi sânii, că ei sunt daţi pentru hrana pruncilor pe care femeile de azi nu îi mai doresc, „fiindcă e criză”! Fii o creştină model, nu te lua după gura lumii! Lumea pe toţi îi vorbeşte de rău. Dacă văd o tânără îmbrăcată la modă,  zic că e uşuratecă, dacă văd o adevărată creştină îmbrăcată cuviincios, zic: Uite pocăita!
    Un lucru şi mai de plâns e că dragele noastre creştine fac parada modei şi îşi etalează formele şi vin indecent îmbrăcate chiar şi la biserici şi mănăstiri, cu toate că multe din ele ştiu că nu au voie aşa în locurile sfinte. Dragelor creştine, dar şi voi dragi creştini, nu luaţi ca model de comportament actorii sau cântăreţii, fotomodelele şi manechinii, ci pe sfinţii care au bineplăcut lui Dumnezeu. Mamelor şi voi taţilor, educaţi-vă copiii în duhul creştinesc şi nu îi lăsaţi în marea învolburată a televiziunii şi internetului, unde desfrânarea e „cheia succesului”. Nu vedeţi că asta vor să facă ateii din creştini, nişte dobitoace înfierbântate, fără credinţă şi moralitate, fără ruşine şi plini de patimi. Astăzi păcatul e modă, păcatul e de ordinea zilei, iar moralitatea e doar un arhaism, căruia nu-i mai ştim semnificaţia.

Monah Hrisostom, articol recuperat de pe blogul Saccsiv.