Pr. Calistrat Chifan - Urare de Crăciun

Proorocii din vechime au spus
Precum Scripturile ne arată
Că Tu, Hristoase pe pământ,
Ai să Te naști dintr-o Fecioară Preacurată.

Vestit la Nazaret de înger
Astăzi când steaua strălucește,
În brațele de Maică Preacurată, stând
La ieslea Betheemului lumea Te slăvește.

Și magii perșilor îngenuncheați
Din aurul credinței îți închină,
Au smirna cea curată ca și dar
Dar și tămâia rugăciunii îți îngână.

În glasuri de copii colindul sfânt
Răsună astăzi către ceruri,
E sărbătoare, cerul cântă
Și îngerii coboară pe pământ.

Te cântă astăzi cerurile în cor
Soboarele de îngeri te cinstesc,
Te cântă lumea toată
Și preoți în altare îți slujesc.

Te cântă și fulgii de zăpadă
Cu joc de stele strălucind,
Pământul îmbrăcat în haina albă
Coboară Domnul înfășat cu al Său veșmânt.

Te cântă azi în Liturghie
Întreg poporul versuind,
Te preamărește Duhul Sfânt
În inima Ortodoxiei și a rugătorilor în cânt.

Bethleemul, în ieslea întunecoasă te-a primit
De sus din ceruri steaua a vegheat,
S-au cutremurat mai marii lumii
Dar și Irod atunci mult s-a tulburat.

Păstori și îngeri preamăreau
Minunea nemaiauzită,
Că S-a născut Hristos Cuvântul
Și întunericul lumină s-a făcut
O mare bucurie-i tot pământul.

De atunci de două mii de ani
Tu Te-ai născut, ca să ne mântuiești,
În Raiul veșnic să putem intra
Prin Jertfa morții Tale, Doamne
Dar și prin Sfântă Învierea Ta.

În miros de brad și cetine împodobite
Cu luminițe și culori sclipind
Din daruri sfinte Domnul dăruind,
Hristos ne cheama în taina sărbătorii
Din nou copii cu inima să fim.

Copil sărac și prea smerit
În iesle ai fost culcat
Dar magii, steaua și Fecioara,
Ca Fiu ceresc de Împărat
Întregii lumi te-a arătat.

Dar prin blândețe și smerenie
Mărețul Fiu, Cuvântul întrupat,
Viata veșnică dar și lumina sfântă
Hristos, de toate El ne-a dat.

Și pentru că avem de toate
Vă doresc și eu mult spor,
Bucurie în rugăciune
La multi ani si sanatate!!!

Pr. Calistrat Manastirea Sfantul Ioan Teologul-Vladiceni, Iasi.
La sarbatoarea Nasterii Domnului.

Poezia a fost preluată de pe pagina oficială de Facebook a părintelui.

Și noi, Editura Apa Vieții vă urăm:

Sărbători binecuvântate! Lumina Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos să vă bucure sufletul spre mântuire!

Libertatea în Hristos - Cuvânt al părintelui Calistrat către tinerii prezenți la ITO

CUVÂNT CĂTRE TINERII ORTODOCȘI DE PRETUTINDENI PREZENȚI ÎN CAPITALA MOLDOVEI, IAȘI

“ITO- Intalnirea Tinerilor Ortodocsi”, eveniment creștin găzduit în cetatea istorică a capitalei Moldovei, Iași.

    Cu o atentă trăire interiorizată și sufletească, parcă foșnetul frunzelor se aude și parfumul florilor din teiului lui Eminescu se simte în tot orașul Iași, pentru cei ce percep iubirea și dragostea ca o poezie,pentru că adevarații tineri știu să iubească frumos.

   Dragostea și compasiunea împletite în cultură și poezie pot naște valori eterne, prietenii frumoase, legende de dragoste, povești de iubire inocentă și curățenie sufletească.
Atunci când iubirea trece prin focul inimii curate ea devine Jertfă.

   Aceasta ne-o arată Hristos, în dragostea Lui dumnezeiască, de 2ooo de ani, de când s-a lăsat bătut în cuie pe Cruce, pentru noi oamenii și a noastră mântuire:. Luca 23-24 "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!"

   Dragostea fără cultură, fără poezie, fără jertfă este inertă, sterilă, moartă. Nu putem naște valori nepieritoare fără jertfă.

   Dragostea limitată la carnal, la senzualitate, la consumul de plăcere și eros aduce moarte sufletului din interiorul omului spre exteriorul lui.

   Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe unicul Său Fiu l-a dat la moarte, care “S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.” Filipeni 2:8

   Și noi oamenii I-am adus ca jertfă dragostea noastră, inima înfrântă, sufletul smerit, i-am adus iubirea personală dintr-o voință liberă fiască, neimpusă, neconstrânsă, recunoscându-L pe Hristos ca singurul Adevăr și unicul Adevăr-Mântuitor.

   “Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.” Ioan 14:21-23.

   Iată că iubirea lui Hristos ne îndumnezeiește, Duhul Sfânt ne restaurează, ne aduce la înțelepciunea libertății duhului, asemenea sfinților.

   Asa zice Sfanta Evanghelie, Ioan 8;32 “veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi."

Deși sinaxarele sunt pline de sfinți, vom vedea că cei mai reprezentativi și cunoscuți sfinți sunt cei tineri,
Sfinții: Gheorghe, Dimitrie, Mercurie, Fanurie, Panteleimon, Teodor Tiron, Efrem cel Nou, Ioan Rusu sunt câteva exemple ce arată că libertatea curajului mărturisirii credinței te face cu adevărat liber în fața lui Hristos, a lumii, a veșniciei primind pecetea luminii: SFINȚENIA.

    Același lucru este înțeles de sfintele femei mironosițe și sfintele Bisericii, că toată demnitatea războinică și vitejia bărbătească, în lupta cu duhurile este și pentru ele.

    Sfintele Ecaterina, Varvara, Eufimia, Irina, Tomaida, Marina, Iuliana, Perpetua si Felicitas, Maria Magdalena si Fotini samarineanca  dau masura curajului feminitatii in lupta cu lumea si pacatul, dar avand libertatea in Hristos si Credinta: “dar indrazniti, Eu am biruit lumea." Ioan 16:33. Dupa cum tot Hristos zice: “…dar partea celor fricoşi şi necredincioşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.”  Apocalipsa 21:8

     Intrând duhovnicește în Cetatea Iașului simțim de departe umbra de parfum istoric a marilor voievozi și ctitori de lăcașuri sfinte.

    Nenumăratele biserici vechi boierești și cu statut voivodal ne amintesc de mari și iluștri domni unși de Dumnezeu ca păzitori ai acestor sfinte și binecuvântate locuri.

   Umbra lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Alexandru Lăpușneanu, Miron Barnovschi, Vasile Lupu, Eustatie Dabija, Gheorghe Duca, Dimitrie Cantemir, Alexandru Ioan Cuza, Carol 1 si alte legendare chipuri de domni și doamne ale istoriei Moldovei sunt martorii acestei culturi creștine.

   Mărturie stau aceste semnificative și emblematice focare de cultură, mănăstirile ieșene și numele câtorva remarcante fețe bisericești, dascăli și ctitori de cultură românească.

   Mitropoliții Dosoftei, Varlaam, Anastasie Crimca, Iacob Putneanul, Veniamin Costache, Iosif Naniescu și marele Ion Creangă, au dat viața credinței și culturii creștine românești moldave.

   Aceste embleme de spiritualitate și cultură sunt adevărata carte de vizită a orașului Iași în aceste zile, pentru acești tineri, care sunt prezenți aici în inima Moldovei.

   Ei pot învăța astăzi diferența dintre Credința Adevărată și orice alte idei de credință.
Aparent gama mare de oferte religioase  ce duc la Hristos și pe alte cărări, sau cărărușe, sunt doar o diversitate în cercetarea spre drumul dreptei credințe.

   Nu putem vorbi de o revelație autentică, mai mult de o raționalitate a drumului spre Adevărul Hristos cel Unic.
Dar Ortodoxia, “având atâta nor de marturii”, Evrei 12:1, astăzi aici tinerilor li se revelează mărturiile Dreptei Credințe din osteneala și lucrarea înaintașilor noștri.

   Acest adevăr ne face liberi, ne canalizează pe calea cea dreaptă a lui Hristos: “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.” Matei 11:28, “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” Ioan 14:6

   Toate aceste valori creștine, ca și pe atleții tineri ai lui Hristos, sfinții și mucenicii, ne duc la discernerea între libertinajul vicios, consumist, distructiv și libertatea duhului în lucrarea poruncilor dreptei credințe pe urmele sfinților, spre o libertate divină a slavei dumnezeești.

    Dar toate acestea trebuie să fie însoțite de arma bunăvoinței personale, de dorul curat de Dumnezeu , de credința inocentă lucrătoare, simplă și curată.

   Fără aceste repere și valori fundamentale sufletești: înțelepciunea, care vine din rugăciune, smerenia care vine din bunătate și credință, discernerea care vine din cunoașterea profundă a lui Dumnezeu în plan personal și a comuniunii liturgice, nu vom pătrunde plenar adâncimea, rostul Sfintei Euharistii și nici dulceața ei.

    Personal Hristos a fost preocupat permanent de copii și de tineri, de puritatea și inocența lor, de căldura și simplitatea lor sufletească: “Lăsați copiii să vină la Mine, unora ca acestora este împărăția lui Dumnezeu”, Marcu 10:14.

    A înviat din morți și sufletește pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain, și pe Lazăr din Betania, vârste relativ tinere, 9 sau 10 ani fiica lui Iair: Fiică, ţie zic, scoală-te!” Marcu 5:51,  apoi adolescența matură: “Tinere, ţie îţi zic, scoală-te.” Luca 7:14 si barbatia deplina ca la 30 ani: ”Lazare vin o afara.” Ioan 11:43

   Iată că și Hristos Domnul personal întra în Templu la 11 ani cititnd din Lege, surprinde auditoriu și Sinedriu: “Cum știe Acesta carte fără să fi învăţat?” Ioan 7:15.

    La 30 se arată lumii la Iordan, mod revelat și mărturisit: “Acesta este Fiul Meu iubit intru care am binevoit” Matei 3:17.
Apoi, marturisit: “iată Mielul lui Dumnezeu ce ridica pacatele lumii”, Ioan 1:29.

   În concluzie, astăzi și noi ne am arătat lumii, am mărturisit liber convingerea noastră ortodoxă, iar  de acum începem jertfa și misiunea.

   La 33 ani, Hristos împlinește prin jertfa Crucii, liber și de bună voie actul de restaurare a lumii căzute în Adam cel dintâi: “Adam cel de pe urmă cu Duh dătător de viață”, I Corinteni 15:45

   Dacă aceste zile vor înmuguri în noi dorul de veșnicie, de Dumnezeu, de Rai de Împărăția lui Dumnezeu, ținta, obiectivul și cununa au fost atinse: “Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit”, II Timotei 4:7

   Dacă vom rămâne doar la nivel de întrevedere, de comunicare, de schimburi de idei, de activitate spontană creștină, străduința noastră este zadarnică.

    Sfântul apostol Pavel da esența acestei mari adunări ortodoxe: “Nu mi este a mă lăuda decât numai în Crucea lui Hristos”, Galateni 6:14, adică jertfa morții și Învierii și răscumpărării din robia diavolului și a morții: “Și dacă Hristos a Înviat și noi.vom Învia”, I Corinteni 15

    În parfum de Rai, în iz de tămâie, în glas de rugă și cântări de sfânta Liturghie, pe mireasma poeziei eminesciene, “La Steaua”, “Rugăciune”, “Scrisoarea  I-a”, în amintirea parfumului de tei să ne îmbătăm mistic de frumusețea Ortodoxiei, căutându-o în evlavia rugăciunii, în filele istoriei, a hrisoavelor, a pisaniilor și în adâncul miezului Euharistic, în rugăciunea minții, în libertatea credinței faptice și în inima arzândă de dorul pentru Hristos.

   Așa doar putem găsi Calea către Tronul lui Dumnezeu.
Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?”, Luca 24:32,
„Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
“ Luca 24:35
“Atunci le a deschis mintea lor.sa priceapa Scripturile”, Luca 24:45
“Cercetati Scripturile si in ele veti afla viata vesnica”, Ioan 5:39.

Dragi tineri ortodocși: BINE AȚI VENIT ÎN FRUMOASA CETATE A IAȘULUI!

Părintele Calistrat, Mănăstirea Vlădiceni, Iași - 2017

Articol preluat de pe Facebook

Nici porțile iadului nu vor birui Biserica lui Hristos

MINȚILE DIABOLICE, BOLNAVE DE IMAGINAȚIILE DEMONICE ÎN SOCIETATEA CONSUMERISTĂ
ȘI CREDINȚA ÎN HRISTOS CEL ÎNVIAT

CUM SĂ SCAPI DE INFLUENȚA DEMONULUI CARE TE APRINDE DE URĂ ȘI RĂUTATE ASUPRA SEMENILOR?

Trăim în lumea care ne-am construit-o. Unii cred și astăzi, simplu și frumos, că faptele bune și viata linistita sunt semnul prezentei Duhului Sfant. Cei care pot implini acest deziderat crestin simplu omenie, bunatate, moralitate, deja prin faptele lor Dumnezeu le da titulatura de prieteni sau alesi "Eu v-am ales pe voi din lume.."(Ioan 15:19)
Si aici, Dumnezeu ne spune pilde nenumarate referitoare la Imparatia lui Dumnezeu dinlăuntru nostru, in Evanghelia Noului Testament.. "Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte.."(Ioan 14:21) "Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune.."(Luca 6:45)

Asa ca, personal, Domnul Hristos ne arata ca "Luminătorul trupului este ochiul.." si mintea este lumina din suflet.
Sfantul Nicodim Aghioritul, spune in Razboiul nevazut si Paza celor 5 simtiri; ca o minte curata, o trezvie adevarata, o teologhisire mistica, o paza atenta a mintii si gandurilor se castiga prin hranirea duhovniceasca a mintii cu rugaciune si Sf. Euharistie, hrana cea inaripata a caii spre împărăţia de sus la Stapanul Hristos.

Privita la ansamblu, idea spirituala a Sfantului Nicodim Aghioritul pare irealizabila datorita contextului de moment in care traim azi. Viteza, graba, senzatia, placerea, consumismul retrograd, libertinajul ieftin, lipsa rusinii si valul tsunami de imoralitate precoce, care frang mintile tinere fara exercitiu ascetic si crestin, distrugand suflete nevinovate si fara aparare in fata experientelor hedoniste si care stau la baza abandonarii lui Hristos si a Dreptei Credinte.

Aici trebuie tinut cont de spusa lui Apostolul Pavel "multi sunt cei ce se luptă cu mine din înăltime" (Ps. 55,2) si "lupta noastră este împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii."(Efeseni 6:12)

Sa nu uitam ca SATAN -BELZEBUT are metode personalizate si trufase de a-si atrage prin inselare adeptii.. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină "cât să înşele, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi" (Matei 24,24) dar voi sa tineti de „Dreptarul învataturilor sanatoase, pe care le-ai auzit de la mine, tine-l cu credinta si dragostea care este în Hristos Iisus” (II Tim. 1, 13).

Pana aici, in duhovnicesc, nici gustul, nici frumosul, nici vederea, nici poftirea nu pot ataca omul, datorita trezviei si lipsei de fantezie a mintii si imaginatiei, lucru arata in filocalii. Noi nu trebuie sa ne lasam mintea coplesita de imaginatie, numita si "podul dracilor". Hristos nu a avut imaginatie, s-a rugat curat si cu lacrimi de sange.. "nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti"(Matei 26:39)
Ceea ce ne conferă lumea simpla, modesta, curata, frumoasa; minunile defensive si constructive ale dreptei credinte; fara mari eforturi teologice, ci doar dragostea simpla de Dumnezeu, deagostea curata si adevarata, asa cum zice Sf. Evanghelie ca "orice pom bun face roade bune"(Matei 7:17). Aici ar cadra toata patristica si filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii, dar noaptea "a venit vrăjmaşul pe ascuns si a semănat neghină si zazanii.."(Matei 13:25).

Iarasi, Sfantul Nicodim Aghioritul ne arata cum mintea diabolica, demonica dospeste sub papucul celui rau. Diavolul, ca sa demonizeze un suflet are nevoie de fantezia imaginatiei si de ratiunile bolnave, sa le concorde cu "cariul poftelor" care rod in om sa-l impinga la justificarea satietatii caderii lui.

Asa isi naste diavolul "cozi de topor" in lucrarea nihilista si gnostica ce o duce impotriva lui Hristos, inca de la Golgota de cand urla derutat ca si presiunea mediatica din societatea de azi "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!"(Matei 27:40)

Formarea acestei ostiri de stransura a diavolului, de a bate razboi Credintei Crestine, se datoreaza si lui Iuda, care isi instruieste permanent fratii intunericului sa bata razboi cu biserica si clerul, asa precum odata tot noaptea cu ciomagari si caraule il cauta pe Invatatorul in Gradina Ghetzimani.
Nu-i greu de explicat cum atatea minti neinstruite sunt atinse de virusul sexualitatii si cu imaginatia clandestina luata de la Belzebut si cum emana aceasta literatura hedonista de dat publicului decent si reverentios sa o mestece chiar in vremea postirii in cinstea Sfintei Fecioare Maria.

Spune o vorba din batrani ca "pacatul il ajungi, ori te ajunge", iar Sfanta Scriptura la fel zice "pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală"(Matei 12:36)
Oare daca vorba zboara si scrisul ramane, ce va raspunde autorul, preotul caterisit Ioan Buga in fata lui Hristos cand va fi intrebat de catalogarile facute pentru fiecare arhiereu in parte si sentintele stabilite de domnia sa ca autor al acestor execrabile texte, scrise sub impulsul mintii bolnave, atinsa de ura demonica, de presupusele inchipuiri si naratiuni obscene, turnate cu gramada in opera sa "magistrala" de profesor erudit, de teolog, slujitor si implinitor al legilor sfinte?!
Cum este posibil sa uitam ce zice Evanghelia.. "cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate."(Iacov 5:20)

Cum sa torni asemenea aberatii schzoide si abjecte in urechile unei populatii decente, morale, modeste?

Ce simte un crestin neinitiat si neformat duhovniceste la asemenea acuze aduse unui sobor intreg de preoti si arhierei din lista presupusa a propriei dumneavostra dreptati si judecati?

Oare Domul Hristos ce zice in clipa aceasta cand citim pe sursele media asemenea inacceptabile cuvinte la nivel de vedere si nu de fapte cum zice Apostolul Pavel "ruşine este a le şi grăi.."(Efeseni 5:12)

Invatatura Evangheliei spune ca "daca certi pe frate intre tine si el si s a indreptat ai castigat un suflet." Ce doreste crestinul Ioan Buga sa faca El personal in public? O judecata obsteasca a tuturor dusmanilor inchipuiti ai lui, din mintea lui si sa le arate in chip luciferic ca si a pus tronul urii si rautatii personale mai sus de tronul JUDECATII LUI HRISTOS?

Opreste-te fratioare!
Pe cruce s-a rastignit Hristos, nu domnia ta!
El, Hristos, a intemeiat Biserica si nu putem noi oamenii s-o distrugem, platindu-ne polite personale in mod gratuit si vulgar, fata in fata cu poporul si cu sursele media care abia asteapta sa sorba sangele si veninul urii in condeiul "cancanelor mediatice", in lupta dintre acuzati si acuzatori!

Cum sa ne permitem sa desacralizam biserica, clerul, poporul si credinta ortodoxa fara pic de chibzuinta si discernere? Se vede ca bolim sufleteste, de ura, de vanitate, de inchipuiri si acuze pripite, de pofta maniei, de pofta pacatului, de pofta razbunarii fata de aproapele. L-am rastignit pe Hristos a doua oara, de mii de ori pe zi, uitand cuvintele "vai omului aceluia prin care vine sminteala.."(Matei 18:7).

Lacrimeaza Hristos pentru lacomia si ura noastra personala fata de binele celui de langa noi. Ne roade invidia, ne inbolnavim de linistea aproapelui, suferim din bucuria altora, ne arde smerenia si credinta celor simpli si totusi ucidem sufleteste prin denigrare, barfe , inscenari, sa ne ostoim setea de rautate.

"Sufletul tulburat este tronul diavolului!" spune Sf. Ioan Gura de Aur. Si cel ce asculta clevetiri si cel ce le sopteste, ambele madulare sunt ale diavolului!

De ce, daca Dumnezeu este iubire, smerenie, rugaciune, lumina.. Hristos este Mielul lui Dumnezeu ce ridica pacatele lumii! Cine mai poate ierta si dezlega pacate afara de Hristos? Nimeni fratilor, singur Dumnezeu, Cel bun, Cel bland, Cel vesnic!

Sa punem punct acestor manipulari si calomnii scurse in fata opiniei publice prin "un vas de cinste, iar altul de necinste"(Romani 9:21) ale Bisericii lui Hristos.
Sa oprim rautatea, vanitatea si razbunarea! Ele sunt a lui Dumnezeu!
"Şi orice sfat veţi sfătui, îl va risipi Domnul, şi cuvântul pe care îl veţi grăi nu va rămâne întru voi, căci cu noi este Dumnezeu!"(Isaia 8:10)

Sa nu ne mai erijam noi, cei paruti sfinti dupa cuvinte, singuri aparatori ai credintei, in a rezolva treburile lui Dumnezeu cel in Treime Slavit.
Hristos si Duhul Sfant au intemeiat Biserica prin Cruce si Sange. Moarte si Inviere sub puterea credintei in Dumnezeu Tatal, scris este.."Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească."(Ioan 17:1)
Singur Hristos poate pedepsi sau ierta greselile tuturor crestinilor!
Singur Hristos a sfintit Biserica si o sfinteste in continuare. El o apara si o pazeste in veci „Nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia..”(Luca 12:32)
Nimeni nu poate lovi biserica si ponegri pe slujitorii ei dupa bunul plac "Cine esti tu, care judeci pe robul altuia? Daca sta in picioare sau cade?"(Romani 14:4)

"Fiti treji, privegheati, potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita!"(1Pt 5,8); "Fiti tari, neclintiti, sporind totdeauna in lucrul Domnului!"(1Cor 15,58); "Sa fie mijloacele voastre incinse si facliile voastre aprinse!"(Lc 12,35);
Fara acest dicton al credintei puternice si curate, vii si lucrative, vom pieri!
"Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte.."(Matei 12:25)
Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită (Mt. 26, 41)
"..şi aşa pururea vom fi cu Domnul."(Tes 4:17)

Părintele Calistrat
Mănastirea Vlădiceni, Iași
05.08.2017

Cuvânt la Învierea Domnului - Pr. Calistrat Chifan

"Cerurile după cuviință să se veselească și pământul să se bucure."

Hristos a Înviat!

Pentru toată lumea creștină, astăzi cetatea Sfântă a Ierusalimului este îmbracata in lumină: „Veniți de luați lumină!”, „Lumina lui Hristos luminează tuturor”!

„Acum toate s-au umplut de lumină: și cerul și pământul și cele de dedesubt. Deci sa praznuiasca toata faptura Invierea lui Hristos, intru care s-a intarit.” – Slujba Invierii

„Aceasta noaptea de mântuire si stralucita mai inainte fiind vestitoare a zilei celei purtatoare de lumina a Invierii lui Hristos” – Slujba Invierii.

Lumea este luminată și sfințită în acest praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor în care Hristos a ieșit din mormânt ca un mire, El fiind Paștele lui Dumnezeu cele mântuitoare.

Astăzi calea Adevărului este Lumină, lumina sfântă a cunoașterii de Dumnezeu, calea pe care Dumnezeu-Omul ne-a arătat-o de pe pământ la Cer si de la mormantul de viata datator la Tronul Tatălui.

Calea de la mormântul gol la Scaunul Tatălui, este cale a desăvârșirii firii omenești odihnită în veșnicia Celui Veșnic: „Pe scaun ai fost cu Tatăl, toate umplându-le Cela ce ești necuprins.”

Strigătul de bucurie tainică în calvarul și durerile Crucii „Săvârşitu-s-a” Ioan 19-30, este in fapt implinirea actului de mantuire. Iata-ne in odihna Domnului, iata-ne la masa cu Hristos cel Inviat in Imparatia lui Dumnezeu.

Acum Hristos este Împărat și Domn al Cerului și al Pământului, El fiind „Cel prin care toate s-au facut” - Simbolul Credintei, astfel blestemul mortii celei veșnice devine somn dulce și întâlnire cu Hristos. I Tesaloniceni 4:13

Iadul s-a golit de toți morții veacului și „celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit" – Matei4:16 – iar cei tinuti in legaturile iadului spre lumina se grabeau, cu picioare vesele, laudand pe Hristos, Pastele cele vesnice – Penticostar.

Astăzi se risipește noaptea despărșirii de Dumnezeu și răsar zorile împăcării cu Cerul, astăzi toată făptura se bucură că a Înviat Hristos din mormânt.

Astazi Preacuratul Sange a lui Hristos da girul Duhului, in dealul Golgotei spaland crestetul lui Adam, care le primeste pe toate deopotriva: paternitatea dupa Duh si filiatiea dupa zidire. Hristos recunoaste in Adam tot neamul omenesc cel cazut odinioara, prin ispitire, in gradina raiului.

Adam primeste astfel Botezul pocaintei, deopotriva prin lacrimile varsate pe pamant si in Iadul vesnic, pana la venirea lui Hristos, dar si prin Botezul Duhului Sfant primit la Rastignire prin apa cursa din coasta lui Hristos, care-i spala pacatul neascultarii din rai. „Sa nu intorci fata Ta de la sluga Ta, cand ma necajesc. Ia aminte spre sufletul meu si-l mantuieste pe el.” – „Cantecul de jale a lui Adam”

Astazi Adam primeste pe Duhul Sfant prin spalarea, dar si prin adaparea crestetului din sangele lui „Adam cel nou” - Hristos cu Duh datator de viata. – I Corinteni 15:45

Astazi Adam gusta dulceata dumnezeirii adapandu-se, „nu cu apa din piatra stearpa facuta cu minuni”, ca evreii odinioara in pustie prin proorocul Moise, ci Adam bea astazi din izvorul nestricaciunii, care adapa toata faptura. - Penticostar

Adam primeste sangele Stapanului in dar, pentru multa lui sete de Dumnezeu in pantecele Iadului, avand nadejdea venirii lui Hristos.

Astazi Adam simte parfumul florilor din Rai, pe care nu l-a mai uitat niciodata, astazi simte din nou prin Euharistia tainica a Cerului, dulceata pomului vietii pe care candva l-a ignorat intinzandu-si mana in pomul cunoasterii celei fara har - „binele si raul”.

Descoperirea rautatii umane se arata in tabloul sinistru al Golgotei, unde omenirea, propria Lui zidire, isi arata ura si dispretul fata de dumnezeirea Stapanului, cerand rastignirea lui Hristos si alegand intunericul pacatului in simbolul lui Baraba, talharul-eliberat.

Oamenii fug de puterea Adevarului si a Vietii, fug de Calea luminoasa ce duce la scaunul Tatalui si astazi, in veacul nostru, ca si atunci lumea striga in disperare: „Rastigneste-L! Rastigneste-L!” – Ioan 19:6

Adam simte eliberarea de intunericul iadului prin lumina Duhului Sfant si prin mana calda intinsa spre el, ce a fost pironita si scaldata in sange. In aceasta atingere Adam traieste dragostea tainica si nemarginita a lui Hristos si tot dorul lui Dumnezeu pentru el, dor pentru Adam cel cazut in moarte si stricaciune, care acum aduce viata prin Adam cel Nou cu Duh datator de Viata.

Sufletul adamic gusta din nou scanteia de viata ce i-a fost suflata la zidire lui si impreuna cu Eva se ridica prin Hristos pentru a simti din nou primavara raiului dintru inceputuri, cand in racoarea serii auzea glasul lui Dumnezeu prin Rai. - Facere 3:8

Acum Adam vede lumina, vede Lumina Lumii, vede pe Cuvantul Intrupat caruia ii recunoaste glasul din Rai de demult: „Adame unde esti?” - Facere 3:9

Vede fata catre fata pe Stapanul Hristos, prin crucea dusa de talhar, Hristos fiind Pomul Vietii in chip umbros.

Adam ar imbratisa Crucea cu dor, dar este coplesit de dragostea si frumusetea chipului dumnezeesc a lui Hristos.

Adam vazandu-L pe Hristos inviat, vede in sine chipul dupa care el a fost zidit, icoana chipului dumnezeiesc. Facere 1:26.

Parfumul duhovnicesc al raiului linisteste sufletul lui Adam, Eva nu mai plange, caldura Duhului datator de viata o Noului Adam-Hristos, o copleseste ca si atunci cand a fost plasmuita din coasta lui Adam.

Eva asculta cuvinte neintelese despre ea, din gura lui Adam cel cu suflet viu, pe care Fecioara Maria i le-a talcuit prin propria viata de smerenie si ascultare fata de Dumnezeu – Luca 1:38, Fecioara Maria fiind Eva cea Noua: Mireasa Tatalui, Biserica Duhului Sfant si Maica Fiului cel Vesnic din Tata mai inainte de toti vecii. – Ioan Damaschin

Avea nevoie Cuvantul Hristos de sangiurile aceluiasi neam a lui Adam ca sa-l sfinteasca, sa-l jertfeasca, ca dar de pret si rascumparare pentru multi, mai presus de pretul mirului de ingropare varsat de pacatoasa.

Sange care sa-l spele pe Adam si Eva si tot neamul omenesc de pacatul mortii vesnice si al neascultarii ca sa poata sa invieze si sa straluceasca in lumina Slavei Dumnezeiesti. De aceea primeste chipul de rob prin Intrupare din sangiurile Fecioarei Maria. Luca 1:35

Acestea toate sunt taine revelate ale lumii ceresti catre lumea pamanteasca, ale lui Dumnezeu catre om: „Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica la judecata nu va veni ci s-a mutat din moarte la viata” Ioan 6:56

Aceasta-i rostul tainei Intruparii, tainei Nasterii, sensul mortii si invierii lui Hristos „pentru noi oamenii si a noastra mantuire” Simbolul Credintei. Aceasta este ziua care a facut o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea. Psalmul 117:24

In ziua a saptea Dumnezeu S-a odihnit peste creatia Sa, dand randuiala tuturor lucurilor Sale, prin revarsarea Duhului Sfant - Facere 2:2-3 „Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.”

Astazi la Inviere Hristos vesteste lumii prin ingeri ca omul intra in bucuria vietii celei vesnice, „acum toate s-au umplut de lumina si cerul si pamantul si cele de dedesubt” – Slujba Invierii - aratand zorile zilei a opta ale nesfarsitei Slave Dumnezeiesti – „Imparatia Mea nu este din lumea aceasta” Ioan 18:36

Vedem in taina Invierii, bucuria celor pamantesti si veselia celor ceresti, toate intrand in odihna vesnicului Dumnezeu, Evrei 4:3,10-11.

„Aceasta aleasa si sfanta zi” este Praznicul Invierii, „cea dintai zi a saptamanii, imparateasa si doamna, praznic al praznicelor este, si sarbatoare a sarbatorilor, in care binecuvantam pe Hristos in veci, si ne binecuvantam in lumina Invierii Sale” – Slujba Inverii

Ospatul Stapanului, masa cereasca, Euharistia liturgica vesnica, hrana omului indumnezeit vine sa sature si sa adape toata faptura cu rodire de viata: „sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata Lumina a Invierii. Si cantandu-I cantare de biruinta, luminat sa-L auzim zicand: „Bucurati-va!” - Penticostar

Bucurie se face ingerilor care vor vedea „taina cea din veac ascunsa” Efeseni 3:9, plinindu-se astazi la Scaunul Tatalui, prin firea omeneasca indumnezeita prin care a biruit moartea si iadul.

Bucuria slavitului Praznic al Invierii sa fie binecuvantare cereasca pentru toata faptura crestina impacata cu Dumnezeu, prin cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii, prin lumina invataturilor Duhului Sfant din tezaurul Sfintelor Scripturi si prin pazirea sfintelor porunci dumnezeiesti.

„Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim întru ea.”

HRISTOS A ÎNVIAT!!!

Părintele Calistrat, Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul – Vlădiceni, Iași