Dependența de tehnologie

Seara, după cină, o profesoară începe să corecteze temele făcute de elevii ei. Soțul ei e în aceeași cameră, are telefonul în față și joacă ,,Candy Crush Saga”. După ce a terminat de citit ultima temă femeia a început să plângă.
Soțul ei a întrebat-o ce s-a întâmplat, ea a explicat: Ieri am dat o temă elevilor mei de clasa I, tema era ca ei să scrie ceva pe acest subiect: Dorința mea. Ultima m-a făcut să plâng. Ascultă ce a scris:
„Dorința mea este să devin un smartphone. Părinții mei își iubesc telefoanele mobile foarte mult. Le pasă atât de mult de ele încât uneori uită să mă mai iubească pe mine.
Când tata vine obosit de la serviciu are timp pentru a sta pe mobil, dar nu mai are timp și pentru mine.
Dacă părinților le sună mobilul, aceștia aud imediat și fug să răspundă. Dacă eu plâng se joacă în continuare pe telefon, pe mine nu mă aude nimeni.
Se joacă tot felul de jocuri pe telefon, dar cu mine nu vor să se joace niciodată, nu mă ascultă niciodată, nici măcar atunci când le spun ceva important. Așa că, da, dorința mea este să devin un smartphone.”
După ce a citit cu voce tare tema, soțul a întrebat: Cine a scris asta?
Profesoara s-a uitat la el și i-a răspuns: Fiul nostru.

Deși avem tehnologia necesară pentru a ne ușura munca și astfel a dobândi mai mult timp pentru alte lucruri, noi folosim acest timp nu pentru noi înșine și ceilalți, ci, din păcate, îl consumăm pe nimicuri ca jocuri video, rețele de socializare, așa-numita informare de pe site-urile de specialitate, etc.

Începând de la apariția televiziunii și a internetului, omul a devenit acaparat de aceste obiecte și a uitat să mai fie om. Am devenit dependenți; lucrurile care se presupune că ar trebui să ne relaxeze, în fapt ne stresează mai mult: lăsăm totul ca să urmărim ultimul episod din serialul nostru preferat (sau serialele), nu putem sta zece minute fără a verifica telefonul pentru apeluri sau mesaje, petrecem mult timp pe rețelele de socializare, dar uităm să vorbim cu cei din jur... Îmi amintesc o anecdotă: Astăzi mi s-a stricat telefonul și de plictiseală am vorbit cu ai mei. Sunt niște oameni de treabă. Suntem cu toții mai mult sau mai puțin dependenți de internet și smartphone.
Cuțitul taie pâinea sau poate ucide, depinde de cum îl folosește omul. Așa și cu aceste înlesniri ale tehnologiei: televiziunea oferă informații, însă nu trebuie primite toate ca atare ci trebuie verificate în viața reală, altfel devenim niște oi care merg după cum sunt mânate; internetul ne oferă informații suplimentare, dar la fel trebuie să filtrăm ceea ce primim; telefonul ne conectează cu rudele aflate foarte departe, însă dacă ne limităm doar la comunicarea la distanță, devenim goi sufletește, devenim singuri; acest lucru este valabil și pentru rețelele de socializare: avem mii de prieteni virtuali, dar în realitate suntem singuri, ne prezentăm viața noastră fericită, dar suferim, căutăm aprobarea celorlalți în tot ceea ce facem și nu e bine...

Folosiți aceste medii de comunicare, dar nu uitați de familie, nu uitați de cei din jur, nu uitați ce este mai important în viață, nu uitați să vă rugați, nu uitați să vorbiți și cu Dumnezeu, căci El nu are Facebook.

Orice lucru am vrea să facem, să ne gândim dacă ne aduce vreun folos trupesc sau duhovnicesc. Să verificăm dacă ne duce la vreun păcat, iar dacă da, mai bine să nu-l facem. Dacă înainte de a face ceva ne putem ruga, și după ce îl facem nu ne mustră conștiința, înseamnă că nu ne afectează în relația noastră cu Dumnezeu.

Libertatea în Hristos - Cuvânt al părintelui Calistrat către tinerii prezenți la ITO

CUVÂNT CĂTRE TINERII ORTODOCȘI DE PRETUTINDENI PREZENȚI ÎN CAPITALA MOLDOVEI, IAȘI

“ITO- Intalnirea Tinerilor Ortodocsi”, eveniment creștin găzduit în cetatea istorică a capitalei Moldovei, Iași.

    Cu o atentă trăire interiorizată și sufletească, parcă foșnetul frunzelor se aude și parfumul florilor din teiului lui Eminescu se simte în tot orașul Iași, pentru cei ce percep iubirea și dragostea ca o poezie,pentru că adevarații tineri știu să iubească frumos.

   Dragostea și compasiunea împletite în cultură și poezie pot naște valori eterne, prietenii frumoase, legende de dragoste, povești de iubire inocentă și curățenie sufletească.
Atunci când iubirea trece prin focul inimii curate ea devine Jertfă.

   Aceasta ne-o arată Hristos, în dragostea Lui dumnezeiască, de 2ooo de ani, de când s-a lăsat bătut în cuie pe Cruce, pentru noi oamenii și a noastră mântuire:. Luca 23-24 "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!"

   Dragostea fără cultură, fără poezie, fără jertfă este inertă, sterilă, moartă. Nu putem naște valori nepieritoare fără jertfă.

   Dragostea limitată la carnal, la senzualitate, la consumul de plăcere și eros aduce moarte sufletului din interiorul omului spre exteriorul lui.

   Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe unicul Său Fiu l-a dat la moarte, care “S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.” Filipeni 2:8

   Și noi oamenii I-am adus ca jertfă dragostea noastră, inima înfrântă, sufletul smerit, i-am adus iubirea personală dintr-o voință liberă fiască, neimpusă, neconstrânsă, recunoscându-L pe Hristos ca singurul Adevăr și unicul Adevăr-Mântuitor.

   “Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.” Ioan 14:21-23.

   Iată că iubirea lui Hristos ne îndumnezeiește, Duhul Sfânt ne restaurează, ne aduce la înțelepciunea libertății duhului, asemenea sfinților.

   Asa zice Sfanta Evanghelie, Ioan 8;32 “veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi."

Deși sinaxarele sunt pline de sfinți, vom vedea că cei mai reprezentativi și cunoscuți sfinți sunt cei tineri,
Sfinții: Gheorghe, Dimitrie, Mercurie, Fanurie, Panteleimon, Teodor Tiron, Efrem cel Nou, Ioan Rusu sunt câteva exemple ce arată că libertatea curajului mărturisirii credinței te face cu adevărat liber în fața lui Hristos, a lumii, a veșniciei primind pecetea luminii: SFINȚENIA.

    Același lucru este înțeles de sfintele femei mironosițe și sfintele Bisericii, că toată demnitatea războinică și vitejia bărbătească, în lupta cu duhurile este și pentru ele.

    Sfintele Ecaterina, Varvara, Eufimia, Irina, Tomaida, Marina, Iuliana, Perpetua si Felicitas, Maria Magdalena si Fotini samarineanca  dau masura curajului feminitatii in lupta cu lumea si pacatul, dar avand libertatea in Hristos si Credinta: “dar indrazniti, Eu am biruit lumea." Ioan 16:33. Dupa cum tot Hristos zice: “…dar partea celor fricoşi şi necredincioşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.”  Apocalipsa 21:8

     Intrând duhovnicește în Cetatea Iașului simțim de departe umbra de parfum istoric a marilor voievozi și ctitori de lăcașuri sfinte.

    Nenumăratele biserici vechi boierești și cu statut voivodal ne amintesc de mari și iluștri domni unși de Dumnezeu ca păzitori ai acestor sfinte și binecuvântate locuri.

   Umbra lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Alexandru Lăpușneanu, Miron Barnovschi, Vasile Lupu, Eustatie Dabija, Gheorghe Duca, Dimitrie Cantemir, Alexandru Ioan Cuza, Carol 1 si alte legendare chipuri de domni și doamne ale istoriei Moldovei sunt martorii acestei culturi creștine.

   Mărturie stau aceste semnificative și emblematice focare de cultură, mănăstirile ieșene și numele câtorva remarcante fețe bisericești, dascăli și ctitori de cultură românească.

   Mitropoliții Dosoftei, Varlaam, Anastasie Crimca, Iacob Putneanul, Veniamin Costache, Iosif Naniescu și marele Ion Creangă, au dat viața credinței și culturii creștine românești moldave.

   Aceste embleme de spiritualitate și cultură sunt adevărata carte de vizită a orașului Iași în aceste zile, pentru acești tineri, care sunt prezenți aici în inima Moldovei.

   Ei pot învăța astăzi diferența dintre Credința Adevărată și orice alte idei de credință.
Aparent gama mare de oferte religioase  ce duc la Hristos și pe alte cărări, sau cărărușe, sunt doar o diversitate în cercetarea spre drumul dreptei credințe.

   Nu putem vorbi de o revelație autentică, mai mult de o raționalitate a drumului spre Adevărul Hristos cel Unic.
Dar Ortodoxia, “având atâta nor de marturii”, Evrei 12:1, astăzi aici tinerilor li se revelează mărturiile Dreptei Credințe din osteneala și lucrarea înaintașilor noștri.

   Acest adevăr ne face liberi, ne canalizează pe calea cea dreaptă a lui Hristos: “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.” Matei 11:28, “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” Ioan 14:6

   Toate aceste valori creștine, ca și pe atleții tineri ai lui Hristos, sfinții și mucenicii, ne duc la discernerea între libertinajul vicios, consumist, distructiv și libertatea duhului în lucrarea poruncilor dreptei credințe pe urmele sfinților, spre o libertate divină a slavei dumnezeești.

    Dar toate acestea trebuie să fie însoțite de arma bunăvoinței personale, de dorul curat de Dumnezeu , de credința inocentă lucrătoare, simplă și curată.

   Fără aceste repere și valori fundamentale sufletești: înțelepciunea, care vine din rugăciune, smerenia care vine din bunătate și credință, discernerea care vine din cunoașterea profundă a lui Dumnezeu în plan personal și a comuniunii liturgice, nu vom pătrunde plenar adâncimea, rostul Sfintei Euharistii și nici dulceața ei.

    Personal Hristos a fost preocupat permanent de copii și de tineri, de puritatea și inocența lor, de căldura și simplitatea lor sufletească: “Lăsați copiii să vină la Mine, unora ca acestora este împărăția lui Dumnezeu”, Marcu 10:14.

    A înviat din morți și sufletește pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain, și pe Lazăr din Betania, vârste relativ tinere, 9 sau 10 ani fiica lui Iair: Fiică, ţie zic, scoală-te!” Marcu 5:51,  apoi adolescența matură: “Tinere, ţie îţi zic, scoală-te.” Luca 7:14 si barbatia deplina ca la 30 ani: ”Lazare vin o afara.” Ioan 11:43

   Iată că și Hristos Domnul personal întra în Templu la 11 ani cititnd din Lege, surprinde auditoriu și Sinedriu: “Cum știe Acesta carte fără să fi învăţat?” Ioan 7:15.

    La 30 se arată lumii la Iordan, mod revelat și mărturisit: “Acesta este Fiul Meu iubit intru care am binevoit” Matei 3:17.
Apoi, marturisit: “iată Mielul lui Dumnezeu ce ridica pacatele lumii”, Ioan 1:29.

   În concluzie, astăzi și noi ne am arătat lumii, am mărturisit liber convingerea noastră ortodoxă, iar  de acum începem jertfa și misiunea.

   La 33 ani, Hristos împlinește prin jertfa Crucii, liber și de bună voie actul de restaurare a lumii căzute în Adam cel dintâi: “Adam cel de pe urmă cu Duh dătător de viață”, I Corinteni 15:45

   Dacă aceste zile vor înmuguri în noi dorul de veșnicie, de Dumnezeu, de Rai de Împărăția lui Dumnezeu, ținta, obiectivul și cununa au fost atinse: “Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit”, II Timotei 4:7

   Dacă vom rămâne doar la nivel de întrevedere, de comunicare, de schimburi de idei, de activitate spontană creștină, străduința noastră este zadarnică.

    Sfântul apostol Pavel da esența acestei mari adunări ortodoxe: “Nu mi este a mă lăuda decât numai în Crucea lui Hristos”, Galateni 6:14, adică jertfa morții și Învierii și răscumpărării din robia diavolului și a morții: “Și dacă Hristos a Înviat și noi.vom Învia”, I Corinteni 15

    În parfum de Rai, în iz de tămâie, în glas de rugă și cântări de sfânta Liturghie, pe mireasma poeziei eminesciene, “La Steaua”, “Rugăciune”, “Scrisoarea  I-a”, în amintirea parfumului de tei să ne îmbătăm mistic de frumusețea Ortodoxiei, căutându-o în evlavia rugăciunii, în filele istoriei, a hrisoavelor, a pisaniilor și în adâncul miezului Euharistic, în rugăciunea minții, în libertatea credinței faptice și în inima arzândă de dorul pentru Hristos.

   Așa doar putem găsi Calea către Tronul lui Dumnezeu.
Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?”, Luca 24:32,
„Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
“ Luca 24:35
“Atunci le a deschis mintea lor.sa priceapa Scripturile”, Luca 24:45
“Cercetati Scripturile si in ele veti afla viata vesnica”, Ioan 5:39.

Dragi tineri ortodocși: BINE AȚI VENIT ÎN FRUMOASA CETATE A IAȘULUI!

Părintele Calistrat, Mănăstirea Vlădiceni, Iași - 2017

Articol preluat de pe Facebook